Un eveniment curios din istoria orașului Botoșani: botezul lui Ioan Franc și alte povești din vremurile de odinioară
Un eveniment curios din istoria orașului Botoșani: botezul lui Ioan Franc și alte povești din vremurile de odinioară
Botezul lui Ioan Franc, finul lui Gheorghe Eminovici și viitor primar al orașului Botoșani, a avut loc în două rânduri, în anii 1869 și 1873, fiind considerat un moment memorabil pentru caracterul său neobișnuit și pentru aspectul anecdotic. Însă, evenimentele înedite nu s-au oprit aici. Potrivit monitorulbt.ro, o altă poveste interesantă se referă la „antrepriza cu spirt a lui Gheorghe Eminovici”, o întâmplare dintr-un alt context, cu personaje diferite.
În 1869, Lupu Zarafu, locuitor în Dorohoi, a încheiat cu municipalitatea botoșăneană un contract pentru comerțul cu băuturi alcoolice, în valoare de 106.081 lei, pentru un an. Conform documentelor, pentru a obține această antrepriză, Zarafu trebuia să depună o garanție de 8.500 de galbeni, fapt pe care l-a și făcut, primind în urmă contractul. După doar două luni, administrația a solicitat garanții suplimentare, iar Zarafu a continuat să le ofere, ceea ce a dus la o serie de discuții și tensiuni.
O scenă deosebită s-a petrecut în casa prefectului Gheorghe Hasnas, unde se aflau primarul Ioan Franc și Zarafu, alături de alți reprezentanți ai societății botoșănene, precum Teodor Misihenescu, Boris Moscovici și Morit Focsineanu. În acea întâlnire, s-a reluat discuția despre garanțiile insuficiente și despre antrepriza de băuturi. În timpul conversației, Zarafu ar fi spus: „Nu m-am așteptat, domnule Franc, ca în timpul administrației dumneavoastră, să fiu sicanat astfel”.
Potrivit valutelor din ziarul „Romanul” din 11 aprilie 1869, Zarafu și-a explicat, ulterior, interpretarea cuvântului „sicana”. El menționa că, în limba franceză, cuvântul deși pare puțin politicos, înseamnă de fapt dificultăți sau probleme, fiind folosit uneori în loc de „sicane”. De asemenea, el susținea că primul primar, Ioan Franc, nu s-a simțit ofuscat de această expresie la început, însă ulterior a reclamat că a fost insultat.
Judecătorul Ion Vasile Arapu, pe atunci în funcție la Botoșani, a fost cel care a emis mandatul de aducere în instanță a lui Zarafu. În sala de judecată, martorii, printre care Gheorghe Hasnas și Teodor Misihenescu, au depus declarații în vederea elucidării incidentului. Zarafu a susținut că nu intenționase să-l insulte pe primar, explicând că a folosit cuvântul în sensul de dificultate și nu ca insultă. În fața judecătorului, el a afirmat că dacă cuvântul a fost interpretat ca ofensator, trebuie să fie tras la răspundere și trimis în fața instanței.
Judecătorul Arapu a hotărât să-l ducă pe Zarafu la arest, deși acesta a încercat să ofere garanții financiare de mai multe ori, inclusiv prin garantarea unor persoane respectabile din societate. În ciuda eforturilor sale, Zarafu a fost mutat în penitenciar, fiind ținut timp de trei zile în condiții precare, într-un spațiu viciat și neigienic, după cum el însuși povestește în scrisori.
Această scenă a fost citată și de D. Suculescu, în raportul său despre familia Zarafu, menționând că nepotul acestuia, Avram Wechsler, cunoscut și ca Stefan Antim, și-a păstrat cetățenia română și a devenit o personalitate reputată în domeniul jurnalistic și sociologic în perioada interbelică. Potrivit sursei, el a fost eliberat și a obținut cetățenia română în 1916, fiind propus pentru naturalizare de către Ion Brătianu.
Pentru mai multe detalii, citatează monitorulbt.ro, prezentând portretul nepotului lui Zarafu și contribuțiile sale în societate. La final, povestea demonstrează complexitatea relațiilor de atunci, în care un simplu cuvânt putea declanșa o întâmplare dramatică, dar și portraitul unei epoci marcate de conflicte și încercări ale justiției.