Creștinii sărbătoresc Sfântul Antonie cel Mare, model al monahismului și al renunțării
Update 1 oră în urmă
Timp de citire: 3 minute
Articol scris de: Maria Popescu
Pe 17 ianuarie 2026, credincioșii ortodocși îl cinstesc pe Sfântul Antonie cel Mare, cunoscut ca părintele monahismului creștin și simbol al luptei spirituale și al renunțării la bunurile materiale. Tradițiile românești aduc împreună dimensiunea religioasă și cea culturală a acestei sărbători, care deși este marcată în calendar cu cruce neagră, are o importanță semnificativă pentru comunitățile de credincioși, potrivit informațiilor publicate de %source%.
👉 Viața și moștenirea spirituală a Sfântului Antonie
Sfântul Antonie cel Mare s-a născut în jurul anului 251, în Egipt, într-o familie creștină înstărită, iar în urma pierderii părinților săi, a ales să își împartă averea săracilor, urmând cu strictețe porunca Evangheliei: „Vinde tot ce ai și urmează-mi Mie”. Această hotărâre i-a definit întreaga existență, dedicată ascezei severe, rugăciunii și postului.
Trăind în singurătate în pustiu, el a fost un model al rezistenței sufletești, luptând cu ispitele și devenind astfel simbolul credinței neclintite. Ucenici din toată Egiptul veneau să îl asculte, iar în jurul său s-au format primele comunități monahale. Scrierile Sfântului Atanasie cel Mare au consolidat influența sa teologică și morală în întreaga lume creștină.
👉 Tradiții și semnificații ale sărbătorii în cultura românească
În tradiția populară românească, ziua Sfântului Antonie este asociată cu cumpătarea, pacea sufletească și echilibrul interior. Chiar dacă sărbătoarea nu include ritualuri spectaculoase, mulți credincioși adoptă obiceiuri care reflectă respectul pentru această zi, cum ar fi evitarea muncilor grele și a conflictelor, dar și aprinderea lumânărilor pentru sănătate și protecție.
De asemenea, în unele comunități, femeile se abțin de la spălat sau cusut, iar prin fapte de milostenie sunt pomeniți cei adormiți, consolidând spiritul de solidaritate și memorie colectivă. Cei care poartă numele Sfântului - Anton, Antonia sau Antonie - sunt onorați cu urări de „La mulți ani!”, exprimând legătura între dimensiunea spirituală și cea comunitară.