AI-urile se confruntă pentru a reconstrui regulile unui misterios joc de societate din era romană
În prezent, inteligența artificială poate lua notițe în timpul consultațiilor medicale, poate spori încrederea elevilor și poate ajuta la detectarea cancerului (deși modelele de limbaj mare au dificultăți în a citi ceasuri). Conform gizmodo.com, o nouă cercetare s-a concentrat pe utilizarea AI-ului pentru a înțelege un potențial tablou de joc antic.
👉 Identificarea artefactului ca posibil joc de societate antic
În mâinile unui neexpert, artefactul oval nu pare să fie nimic special. Totuși, modelele geometrice de pe una dintre cele două laturi late, împreună cu alte indicii, sugerează că ar putea fi vorba despre un joc de societate din piatră. Într-un studiu publicat astăzi în revista Antiquity, cercetătorii au folosit inteligența artificială pentru a testa această teorie și pentru a identifica posibilele reguli ale jocului. Cei care ne-au precedat s-au bucurat de jocuri de societate, la fel cum facem și noi; acest lucru datează încă din epoca bronzului. Problema este că componentelor multora dintre aceste jocuri nu au fost la fel de durabile precum casele și hotelurile din Monopoly.
Prin urmare, obiectul din piatră descoperit în Coriovallum—un oraș roman în actuala Olanda—ar putea fi o oportunitate rară de a investiga „nerzii” antici. “Am identificat obiectul ca fiind un joc datorită pattern-ului geometric de pe fața superioară și pentru că există dovezi că a fost deliberat modelat,” a explicat Walter Crist, autorul principal al studiului și un arheolog de la Universitatea Leiden specializat în jocuri de societate antice, într-o declarație pentru Antiquity. “Mai departe, dovezi că era un joc au fost prezentate prin daunele vizibile de pe suprafață, care ar fi consistente cu abraziunea cauzată de piesele de joc romane.”
👉 Utilizarea AI pentru a deduce regulile jocului antic
Există însă o problemă. Pattern-ul geometric menționat nu corespunde cu niciun joc cunoscut cercetătorilor. Pentru a investiga această problemă, Crist și colegii săi au făcut ceea ce mulți oameni confruntați cu o întrebare tind să facă în zilele noastre—au cerut AI-ului să se ocupe de asta. Având în vedere abraziunile cauzate de oameni pe artefact, echipa a folosit AI-ul pentru a modela posibilele reguli ale jocului. “Daunele erau distribuite inegal de-a lungul liniilor tabloului,” a spus Crist. “Am căutat să răspundem la întrebarea dacă puteam folosi simularea jucată de AI ca un instrument pentru a descoperi regulile de joc care ar replici acest model disproporționat de uzură pe suprafața acestui tablou, cu reguli similare celor documentate pentru alte jocuri mici din Europa, confirmând astfel că obiectul a fost, cel mai probabil, un tablou de joc.”
Cercetătorii au făcut să joace două AI-uri un număr mare de jocuri de societate europene antice, inclusiv Haretavl din Scandinavia și Gioco dell’orso din Italia, până când au găsit un joc care ar fi putut cauza uzura tabloului de piatră. Această abordare a dezvăluit în cele din urmă o potrivire cu jocurile de blocare, un tip de joc de societate al cărui obiectiv constă în blocarea mișcărilor celuilalt jucător (exact ca în Ticket to Ride, dacă joci ca partenerul meu cinic). De asemenea, susține teoria preexistentă că artefactul a fost, de fapt, un joc de societate. “Aceasta este prima dată când simularea jucată de AI a fost folosită împreună cu metodele arheologice pentru a identifica un joc de societate,” conchide Crist. “Această cercetare oferă arheologilor instrumentele necesare pentru a identifica jocuri din culturi antice care sunt neobișnuite sau rar jucate, deoarece metodele actuale de identificare se bazează pe corelarea pattern-urilor geometrice care alcătuiesc suprafața de joc cu jocuri cunoscute astăzi din referințe în texte sau din reprezentări artistice ale acestora.”
Interesant este că urme cunoscute anterior ale jocurilor de blocare au apărut în Europa doar începând cu Evul Mediu și sunt overall foarte rare în regiune. Cu alte cuvinte, studiul sugerează că oamenii ar fi putut juca acest tip de joc cu secole mai devreme decât au crezut cercetătorii. Tot ce rămâne de descoperit este câte lacrimi au fost vărsate și câte prietenii rupte din cauza mișcărilor—sau nu—ale pieselor pe acest tablou.
