Tinitusul poate fi legat de un neurotransmițător esențial din creier

Un nou studiu a descoperit că neurotransmițătorul serotonină, cunoscut în principal pentru rolul său în reglarea stării de spirit, poate influența și severitatea tinitusului. Potrivit unui studiu pe șoareci realizat de cercetători din SUA și China, creșterea semnalizării serotoninei într-un circuit specific al creierului a crescut comportamentele asociate cu acest tip de tulburare neurologică, conform sciencealert.com.

Serotonina este adesea vizată pentru ameliorarea simptomelor depresiei și anxietății, iar această descoperire ar putea ajuta la dezvoltarea unor tratamente care să atenueze aceste afecțiuni fără a agrava tinitusul. „Am suspectat că serotonina este implicată în tinitus, dar nu înțelegeam exact cum. Acum, folosind șoareci, am descoperit un circuit cerebral specific care implică serotonina și care se conectează direct la sistemul auditiv, și am constatat că poate induce efecte asemănătoare tinitusului”, a declarat cercetătorul în neuroștiințe Zheng-Quan Tang de la Universitatea Anhui din China.

👉 Rolul circuitului serotinergic în tinitus

„Când am dezactivat acel circuit, am reușit să ameliorăm semnificativ tinitusul. Aceasta ne oferă o imagine mai clară asupra a ceea ce se întâmplă în creier – și sugerează noi posibilități de tratament.” Tinitusul este de obicei definit ca un zgomot „fantomă” auzit doar de pacient, care este adesea un țiuit ascuțit, un șuierat, un zumzet sau un puls. Unele dintre mecanismele de bază sunt cunoscute, cum ar fi pierderea auzului sau acumularea de ceară în urechi, dar în multe cazuri, se pare că este o problemă neurologică, generată nu în urechi, ci în sistemul auditiv al creierului.

Este greu de descris durerea neîntreruptă a unui sistem auditiv care nu se oprește niciodată, dar mulți pacienți raportează, de asemenea, depresie, anxietate și idei suicidare. Tratamentul acestor tulburări de dispoziție implică adesea o clasă de medicamente numite inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), care blochează reabsorbția serotoninei în neuroni, crescând astfel semnalizarea serotoninei. Mai multe studii din ultimele decenii au implicat serotonina în tinitus, dar dovezile directe ale unei legături și ale unui mecanism au fost insuficiente.

👉 Experimente pe șoareci pentru înțelegerea tinitusului

Pentru a investiga acest mecanism, cercetătorii au desenat un experiment pe șoareci. În primul rând, au cartografiat calea de la nucleul raphe dorsal, o regiune care produce serotonină în trunchiul cerebral, până la nucleul cohlear dorsal, o regiune auditivă. Această cale ajută la reglementarea modului în care semnalele sonore sunt procesate în creier. Apoi, au modificat genetic șoarecii astfel încât să poată folosi fie lumina, fie medicamentele pentru a activa neuronii care eliberează serotonină din nucleul raphe dorsal. Șoarecii cu circuite de serotonină activate și șoarecii de control au fost apoi testați folosind diferite paradigme pentru a vedea dacă se comportă în moduri care sugerează că trăiesc un sunet subiectiv. Unul dintre cele mai evidente indicatoare a fost incapacitatea de a percepe intervalele de tăcere într-un sunet redat șoarecilor – un indicator folosit pe scară largă pentru tinitus în studiile pe animale.

„Când stimulezi acești neuroni serotonergici, putem vedea că stimulează activitatea în regiunea auditivă a creierului”, spune cercetătorul în neuroștiințe Laurence Trussell de la Universitatea Oregon Health & Science. „De asemenea, am observat că animalele s-au comportat ca și cum ar auzi tinitus. Cu alte cuvinte, produce simptome pe care ne-am aștepta să fie experimentate ca tinitus de oameni.” Atunci când au folosit uneltele inhibitory pentru a dezactiva complet acest circuit serotonergic-la-auditiv, comportamentul asemănător tinitusului la șoareci a scăzut. Și în cele din urmă, când au folosit un zgomot puternic pentru a induce tinitus, șoarecii s-au comportat la fel ca atunci când activitatea serotoninei a fost crescută.

Rezultatele sugerează că legătura dintre serotonină și tinitus este reală și că acest circuit cerebral poate juca un rol direct în generarea sunetelor fantomă experimentate de pacienți, ceea ce justifică o investigație suplimentară în subiecți umani. De asemenea, sugerează faptul că managementul depresiei sau anxietății care apare împreună cu tinitusul necesită o manipulare și un tratament atent. „Studiul nostru sugerează un echilibru delicat”, spune Trussell. „Este posibil să se dezvolte medicamente specifice celulelor sau regiunilor cerebrale care să favorizeze creșterea serotoninei în unele regiuni ale creierului, dar nu în altele. În acest fel, este posibil să se separe efectele benefice și importante ale medicamentului antidepresiv de efectele potențial dăunătoare asupra auzului.” Descoperirile au fost publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Dacă această poveste v-a stârnit îngrijorări sau aveți nevoie să vorbiți cu cineva, consultați această listă pentru a găsi o linie de urgență disponibilă 24/7 în țara dumneavoastră și nu ezitați să cereți ajutor.