Succesul filmelor distopice în perioada contemporană
Filmul Disney, Paradise, un thriller politic în care un fost președinte este asasinat într-o comunitate pașnică, reînvie teme distopice legate de supraviețuirea apocaliptică și viața într-o lume închisă. Potrivit monitorulbt.ro, acest film se alătură unui număr tot mai mare de seriale și filme care explorează idei similare.
Printre aceste producții se numără drama captivantă Silo de pe Apple TV, unde civilizația trăiește într-o instalație subterană ca mijloc de protecție împotriva pustiului de la suprafață. De asemenea, thrillerul Leave The World Behind de pe Netflix, producat de Michelle și Barack Obama, arată SUA confruntându-se cu haos după un atac cibernetic devastator.
Tema distopiei a evoluat de-a lungul timpului, cu exemple precum A Clockwork Orange, care reflecta violența din anii '70, și serialul Threads, care a explorat frica unui atac nuclear. Recent, titluri ca Squid Game evidențiază ideea brutalității capitalismului, punând în lumină alegerile disperate ale oamenilor.
Cercetările recente sugerează că interesul publicului pentru aceste narațiuni distopice nu este întâmplător. De exemplu, Zero Day s-a menținut în top zece pe Netflix, iar Disney a comandat un al doilea sezon din Paradise. Această tendință ar putea arăta un apetit real pentru conținutul distopic, în ciuda atmosferei sale alarmante.
Interviurile realizate în cadrul cercetării mele evidențiază modul în care, în fața schimbărilor neașteptate din realitate, oamenii se refugiază în artă și cultură pentru a găsi sens. Narativul distopic permite spectatorilor să își pună întrebări despre cum ar reacționa în fața unei catastrofe reale.
Din discuțiile purtate de experții Alan Bradshaw, James Fitchett și Joel Hietanen, reiese că fanteziile despre distrugere sunt frecvente în rândul celor care aleg să observe aceste povești, fără a se identifica neapărat cu personajele din ele. Această distanțare le permite să se complacă în dorințe distopice din confortul propriei case.
Ultimele proiecții în stil distopic sugerează că, în ciuda peisajului sumbru pe care îl prezintă, există întotdeauna o speranță de intervenție sau de schimbare. Spectatorii doresc să creadă că pot evita sau chiar inversa scenariile alarmante, aspirând astfel spre o lume mai bună.
Practic, acest tip de dramă nu doar că reflectă fricile contemporane, dar invită și la o reflecție asupra realității pe care o trăim. Filmes precum Zero Day și Paradise nu încetează să inspire discuții despre ce înseamnă a trăi într-o societate marcată de anxietăți globale.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
