Schimbările majore care au marcat Dersca în secolul XX
Viața în Dersca a suferit transformări semnificative în perioada secolului XX, începând cu evenimentele tumultoase din 1906. Eduard de Burbure de Wesembeck a înregistrat o firmă de alcool și lichioruri, dar revoltele țărănești care au urmat au avut un impact profund asupra localității, conform unui articol publicat de monitorulbt.ro.
👉 Răscoala din 1907 și impactul asupra proprietăților
În 21/8 februarie 1907, țăranii din Flămânzi s-au revoltat, iar mișcarea de protest a ajuns rapid și la Dersca. Din martie 1907, locuința lui Eduard de Burbure a fost distrusă, el și asociatul său Al. Marin retrăgându-se la Mihăileni. Evenimentele au culminat în august 1908, când s-a constituit o comisie pentru evaluarea daunelor provocate de aceste răscoale, iar evaluatorii erau persoane afectate direct, inclusiv Eduard de Burbure.
Deși aceasta a fost doar o dintre problemele cu care s-a confruntat, în 1932, în urma unei decizii a primarului din Herța de a crește taxele, Eduard de Burbure a avut din nou de-a face cu o revoltă a 2000 de țărani. În urma instigărilor, comisia de anchetă a arestat instigatorii, deși aceștia au negat prezența în zonă.
👉 Dezvoltarea afacerilor și conflictele juridice
Eduard de Burbure a reușit să se adapteze condițiilor economice, înființând o piață de desfacere pentru produsele sale la București și deschiderea unei afaceri prospere axate pe produsele locale. Totuși, în 1915, moșia sa a fost scoasă la vânzare, iar un conflict izbucnit cu Ministerul de Domenii a dus la un proces pentru daune de un milion lei. După o serie de litigii, proprietatea sa a fost scoasă la licitație în august.
Eduard a continuat să se confrunte cu diverse procese, inclusiv cu Ministerul de Finanțe pentru despăgubiri legate de reglementările din industrie. De asemenea, a fost ales președinte al consiliului de administrație al Societății Unirea Anglo-Română, prima de acest fel, creată în 1933.
👉 Naționalizarea și ultimele momente ale lui Eduard de Burbure
Pe fondul acestei activități, Eduard de Burbure a fost implicat în Comitetul sindicatelor agricultorilor în 1945, dar apropierea naționalizării a dus la o deteriorare a relațiilor cu muncitorii. O întâmplare notabilă a avut loc când un muncitor a reclamat umilințele suferite, iar Eduard a fost forțat să plătească daunele cerute.
După naționalizare, desfășurată în iunie 1948, Eduard de Burbure s-a mutat la fiul său în Roman. A murit pe 20 mai 1951, la vârsta de 82 de ani, marcând astfel sfârșitul unei epoci tumultoase pentru Dersca și pentru personalitatea sa.