Tezaur pierdut din satul Alba, Botoșani, în secolul al XIX-lea
Tezaur pierdut din satul Alba, Botoșani, în secolul al XIX-lea
Un tezaur impresionant, descoperit în satul Alba, comuna Huțești, județul Botoșani, în urmă cu aproape două secole, a fost pierdut definitiv, fiind trimis în muzeele din Rusia. Românii s-au ales doar cu câteva fotografii ale obiectelor găsite.
Tezaurul provine de la un mormânt, cel mai probabil ostrogotic, din perioada migrațiilor, și se crede că includea numeroase bijuterii din aur și pietre prețioase. Satul Alba, situat la aproximativ 60 de kilometri de municipiul Botoșani, se află la granița României cu Ucraina și este o zonă bogată în istorie, având urme de civilizații bătrâne și invazii.
Localnicii povestesc despre „mormântul craiesei”, un loc legat de o legendă care spune că un cal alb, deosebit, ar fi aparținut unei prințese. Se vorbește despre spiritele care bântuie acea zonă, având la bază povești transmise din generație în generație. Prof. Gheorghe Apatachioaie, un cunoscut specialist în istoria locală, susține că mormântul este real și datează din secolul IV, în urma invaziilor hunice.
Descoperirea a avut loc în jurul anului 1830, când doi copii din sat au găsit un vas strălucitor, ascunzându-l și ulterior vânzându-l unui negustor evreu. Boierul din zona Darabani a aflat și a revendicat tumulul. Ulterior, guvernatorul rus de la Iași a trimis oameni să cerceteze mormântul, unde au găsit un schelet de războinic și o adevărată comoară.
Cercetările din secolul al XIX-lea au scos la iveală obiecte valoroase, cum ar fi vase și arme din metal prețios. Primele descrieri detaliate ale mormântului au fost realizate de cercetători ai vremii, dar toate bunurile au fost duse în Rusia, iar fotografiile au fost expuse la Primăria din Huțești pentru ca localnicii să le admire.
Se consideră că scheletul era o femeie războinic, posibil o prințesă ostrogotă, înmormântată cu calul ei, iar conținutul mormântului ar fi rămas neanalizat până în prezent. Această poveste subliniază bogăția istorică a zonei și a comorilor pierdute care rămân parte integrantă a patrimoniului cultural românesc.
