Cozancea - Athosul nordic al României
În mijlocul unei păduri vechi, mai puțin accesibile, se află schitul Cozancea, un loc plin de istorie și spiritualitate în România. Situat la 40 de kilometri de municipiul Botoșani, în comuna Sulița, acest așezământ monastic este comparat cu Athosul din nord, nu doar prin amploarea sa, ci și prin atmosfera sa spirituală unică.
Accesul la Cozancea este dificil, dar experiența merită efortul. Drumul autoportat către schit necesită atenție, deoarece se coteste la stânga de pe drumul principal care duce spre Zlatunoaia. Deși se află în comuna Sulița, drumul spre Cozancea trece prin satele din Lunca. La capătul unui traseu presărat cu provocări, vizitatorii ajung la o poiană cu două biserici: una foarte veche, ridicată în secolul al XVII-lea, și o biserică de zid din secolul al XVIII-lea.
Cozancea a fost fondată în anul 1656 de către trei pustnici ucraineni și a trecut prin perioade tumultoase, inclusiv comunismul. După o perioadă de restricții, schitul a fost redeschis în 1983, reîmbogățindu-se prin prezența călugărilor și având acum o suprafață de 10 hectare, pe care se gospodăresc.
Aici și-au început viața monastică doi dintre cei mai recent canonizați sfinți români, părintele Paisie Olaru și părintele Ilie Cleopa. Ambii s-au născut în familii de țărani din apropiere și și-au petrecut o parte semnificativă din viața lor la schitul Cozancea, unde au devenit cunoscuți pentru credința și înțelepciunea lor.
Un alt aspect deosebit al mănăstirii este icoana Maicii Domnului, care este considerată făcătoare de minuni, având o poveste fascinantă care datează de 150 de ani. Minunile asociate cu aceasta au fost documentate și cercetate, atrăgând atenția publicului și a autorităților.
Pentru cei care doresc să îmbine natura cu spiritualitatea, Cozancea oferă o oportunitate deosebită, transformând o vizită într-o experiență de neuitat. Şi, așa cum afirmă mulți dintre cei care vin aici, o zi petrecută la Cozancea este o înălțare spirituală.
