Barajul de la Stânca-Costești, o megastructură a epocii comuniste, continuă să protejeze Moldova
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri ale epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești, un colos din beton care a costat câteva tone de aur, este al treilea ca mărime din Europa și astăzi este un adevărat paradis natural.
În perioada României comuniste, existat un apetit aparte pentru mega-structuri, construcții grandioase care să sublinieze realizările societății socialiste, dar și grandomania naționalistă a liderilor precum Nicolae Ceaușescu. Unele dintre aceste construcții s-au dovedit a fi realizări inginerești de excepție, cu utilitate mare pe termen lung. Un exemplu notabil este barajul de la Stânca-Costești, care leagă malurile Prutului, creând o punte între România și Republica Moldova.
Barajul, însoțit de un uriaș lac de acumulare, este al treilea ca dimensiuni din Europa și a costat o avere. Specialiștii spun că, și astăzi, uriașa structură comunistă protejează toată lunca Prutului, până la Galați, de viituri și este atât de bine realizată încât nu a fost nevoie de reparații.
Planurile pentru construcția barajului s-au conturat la începutul anilor '50. Prutul provoca mari probleme în nordul României, făcând ravagii la începutul verii și toamna. Pentru autoritățile comuniste era o problemă serioasă, mai ales în contextul dezvoltării agriculturii, pagubele fiind considerabile. Despre impactul proiectului, specialiștii spun că Prutul, în perioadele cu ploi abundente, putea inunda peste 70.000 de hectare.
În acest context, autoritățile din România și Uniunea Sovietică au ajuns la o înțelegere de cofinanțare a unui mega-proiect de regularizare a cursului Prutului. Acesta prevedea construirea unui baraj care să lege malurile Prutului între localitățile Stânca, din județul Botoșani, România, și Costești, din Basarabia.
Planul a început să se concretizeze în anul 1971 și a presupus un efort logistic și financiar uriaș. Conform "Acordului între guvernul Republicii Socialiste România și guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste privind construirea în comun a Nodului hidrotehnic Stânca-Costești de pe râul Prut, precum și condițiile de exploatare a acestuia", costurile finale de construcție ale barajului au fost de 61.867.000 de ruble. Conform calculelor, acest baraj a costat 60 de tone de aur pur.
România a suportat cea mai mare parte a cheltuielilor, fiind cea mai afectată de inundații. Construcția a început în 1971 și a necesitat cantități mari de materiale de construcție, fier și beton, precum și echipamente de ultima generație din blocul estic. S-au folosit inclusiv scafandri specializați în construcții industriale și s-au utilizat 4 milioane de metri cubi de beton românesc.
Construcția a durat șapte ani, iar barajul a fost terminat în 1978. În același an, pe 4 noiembrie, a fost dat în folosință. Barajul măsoară 43 de metri înălțime, având o lungime a coronamentului de peste 300 de metri, și este întărit cu numeroși contraforți, având și un deversor uriaș, în formă de pod.
Peste baraj a fost amenajată o șosea care facilitează legătura între punctele vamale de la Stânca și cel de la Costești, peste celălalt mal al Prutului. Barajul și-a îndeplinit cu succes misiunea, devenind un adevărat scut al Moldovei în fața viiturilor. Potrivit fostului director al barajului, Mircea Vucovici, "Fără barajul de la Stânca-Costești, lunca Prutului ar fi inundată anual".
Construcția rămâne a doua ca importanță și capacitate de retenție a apei în România, după Porțile de Fier I, și a treia în Europa. "Barajul este intact și oferă protecție, energie, este obiectiv turistic și o punte de legătură cu Republica Moldova", a declarat Costica Macaleți, fost inginer la Gospodărirea Apelor din Botoșani.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
