Stefan cel Mare, mare iubitor de vinuri moldovenești
Stefan cel Mare, mare iubitor de vinuri moldovenești
Stefan cel Mare, voievodul moldovean cunoscut pentru realizările sale, era și un mare pasionat de vinuri. Existența numeroaselor podgorii din Moldova este o dovadă clară a acestui fapt, iar istoricii subliniază importanța pe care le-a dat-o în dezvoltarea culturii viticole. Cronicarul Nicolae Costin menționează că podgoriile de la Cotnari erau deja active înainte de fundarea Moldovei, iar A.D. Xenopol specifică faptul că viile din zonă existau încă din anul 1288.
Conform informațiilor, Stefan cel Mare s-a preocupat deosebit de mult de îmbunătățirea podgoriilor, introducând soiuri noi printre care faimoasa Grasa de Cotnari. Aceasta din urmă este recunoscută ca fiind unul dintre vinurile preferate ale voievodului, alături de alte sortimente de vin alb. Academicienii Gherasim Constantinescu și Adrian-Alexandru Heraru, în lucrarea lor „Metamorfozele vinului: Legende și povestiri despre vita de vie și despre vin”, afirmă că acest soi a fost adus din Transilvania.
După bătălia de la Baia, Stefan cel Mare a încheiat un acord de pace cu Matei Corvin, regele Ungariei, cu scopul de a contrabalansa influența Poloniei în regiune. Întâlnirea lor a avut loc la Alba, unde voievodul a venit cu un cal din hergheliile sale de la Hârlău. Regele Ungariei l-a primit cu bucate alese și vinuri din podgoriile de la Alba Iulia și Tokay. Atract de vinuri, Stefan s-a îndrăgostit de un soi numit Som-Fumint, o combinație între vinurile de Alba și cele ungurești din zona Tokay, cerând regelui câțiva butași.
Deși Matei Corvin a pregătit butașii, aceștia nu au fost cei doriți de Stefan, ci un soi mai puțin roditor. Totuși, voievodul a decis să planteze butașii la Cotnari, unde noul soi s-a adaptat excelent, oferind struguri mai dulci și un vin superior, denumit Grasa de Cotnari. De asemenea, voievodul aprecia și soiul Feteasca Albă, dar nu la fel de mult ca Grasa de Cotnari.
Un alt vin preferat de Stefan cel Mare era unul simplu, numit Babeasca, provenit din zona Galațiului, mai exact din viile Nicoreștiului. Conform legendei, acest vin a fost descoperit de voievod după victoria sa de la bătălia de la Vaslui, în 1475, când a organizat un ospăț. Hatmanul Nicoara a fost trimis să aducă vin din Galați, iar când voievodul a gustat vinul roșu-rubiniu, a fost atât de impresionat încât a vrut să știe de unde provine, iar hatmanul i-a spus că a fost cumpărat de la o bătrână, dând naștere astfel denumirii de Babeasca.
Podgoriile asociate cu acest vin poartă numele de Nicorești, în cinstea hatmanului. De asemenea, Stefan cel Mare a avut o predilecție și pentru un vin negru din zona Frumușica, astăzi parte a județului Botoșani, unde se cultivă un soi vechi pentru un vin aromat. Acest vin, denumit “sculau”, este considerat a avea proprietăți afrodisiace, iar Stefan l-ar fi cunoscut în urma vizitelor sale la curtea domnească de la Hârlău.
Legendele spun că voievodul obișnuia să se oprească la hanul din Frumușica în drumurile sale către Botoșani, unde căpitanul locului, o frumoasă hangită, nu ar fi cedat avansurilor sale. Drept urmare, Stefan cel Mare i-ar fi dat numele de "Frumușica" și s-ar fi mulțumit cu vinul din zona respectivă.
