Teoria celor patru umori influențează încă percepția personalității umane

Originea celor patru tipuri de personalitate, bazate pe teoria umorală antic greacă, datează de mii de ani și rămâne relevantă în înțelegerea umană modernă. Shakespeare folosea aceste concepte în piesele sale, precum în Îmblânzirea scorpiei, ilustrând temperamente precum „colericul” încăpățânat al lui Katherine.

Conform acestei teorii, temperamentul unei persoane era determinat de echilibrul dintre patru umori: bila galbenă, bila neagră, flegma și sângele. Aceasta influența recomandările privind alimentația, tratamentele medicale și chiar mediul de viață, idei răspândite până în secolul al XVIII-lea. Aceste semne erau corelate cu elementele naturii și anotimpurile, creând o clasă complexă de caracteristici.

Din perspectiva psihologiei moderne, personalitatea este investigată prin modele precum cel al Big Five, care include factori precum neuroticism și extroversiune. Teoreticianul Hans Eysenck a observat o similitudine între aceste dimensiuni și vechea clasificare a umorilor. Monitorulbt.ro citează specialiști care subliniază că această continuitate reflectă o nevoie umană de a înțelege și categorisi comportamentul, deși tipologiile simple nu surprind complexitatea reală.

Astfel, chiar dacă interpretările biologice ale umorilor sunt demult depășite, impactul lor asupra culturii și psihologiei persistă. „Dorința de a clasifica oamenii și comportamentele există de când avem istorie scrisă, și probabil chiar de dinainte.”, afirmă Pamela Rutledge, demonstrând că aceste concepte rămân încă o parte importantă a modului în care înțelegem natura umană.