Fobiile și anxietățile la copii: cum le recunoaștem și ce putem face

Jurnaliștii de la CNN notează o creștere alarmantă a numărului de fobii și anxietăți în rândul copiilor. Este important ca părinții să înțeleagă cum pot recunoaște aceste simptome și să știe cum să reacționeze.

Conform cercetărilor, frica este parte normală din dezvoltarea umană, având rolul de mecanism de supraviețuire. Cu toate acestea, atunci când aceste frici devin copleșitoare, pot evolua în fobii sau tulburări de anxietate. Thomas Ollendick, profesor de psihologie la Virginia Tech, subliniază importanța identificării acestor frici. „Dacă nu sunt tratate, copiii riscă să dezvolte probleme și în viața adultă”, adaugă el.

Experiențele negative, factorii genetici sau expunerea la informații înfricoșătoare pot contribui la dezvoltarea acestor tulburări. Wendy Silverman, director al Programului pentru Tulburări de Anxietate de la Yale, subliniază faptul că, de la începutul pandemiei, rata acestor probleme a crescut semnificativ. Aproximativ 1 din 3 copii și adolescenți se confruntă cu astfel de tulburări, iar temerile se schimbă pe măsură ce aceștia cresc.

Printre fricile frecvente ale copiilor se enumeră zgomotele puternice și separarea de părinți. Odată ce aceștia ajung în perioada preșcolară, pot dezvolta fobii legate de fantome sau monștri. În adolescență, temerile devin adesea legate de anxietatea socială și de judecata celorlalți.

Pentru a ajuta părinții să recunoască o fobie sau o tulburare de anxietate, Ollendick și Silverman recomandă analiza frecvenței, intensității și duratei fricii. „Fricile trebuie să persiste minim șase luni pentru a fi considerate o problemă clinică”, explică Silverman.

Este crucial ca părinții să nu intervină excesiv pentru a-și proteja copiii de suferință, ci să abordeze fricile într-un mod sănătos. Silverman menționează importanța dialogului deschis și a împărtășirii emoțiilor, pentru a arăta copiilor că este normal să discute despre temerile lor.

Dacă anxietățile persistă mai mult de șase luni, părinții ar trebui să caute ajutor profesional. Terapia cognitiv-comportamentală, în special terapia prin expunere, s-a dovedit a fi eficientă în tratamentul fobiilor. Această metodă introduce treptat copilul în situațiile sau la obiectele temute, ajutându-l să facă față fricii în mod controlat.

Pentru a citi mai multe informații, vizitați monitorulbt.ro.