Demisia lui Ramiro Savinescu și ascensiunea în politică
Demisia lui Ramiro Savinescu și ascensiunea în politică
În luna mai a anului 1907, Ramiro Savinescu a demisionat din funcția de vicepreședinte al unei comisii interimare, fiind înlocuit de Octav Lupascu. Cu toate acestea, acest pas nu a marcat o retragere din viața politică, ci, dimpotrivă, în aceeași lună, Savinescu a fost ales în Colegiul II al Camerei cu cel mai mare număr de voturi. La Botoșani, din cei 858 de votanți, 787 s-au prezentat la urne, iar 56 de voturi au fost anulate. Savinescu a obținut 490 de voturi, depășindu-i pe Dionisie Goilav, Alex Smeltz, Vasile Isăcescu și Nicolae Iorga.
În anul următor, 1908, Ramiro Savinescu a devenit acționar al Societății „Moldova de Sus” din Botoșani, dedicată fabricării obiectelor din lemn, alături de nume cunoscute precum A. Enacovici și V. D. Vasiliu. De asemenea, în presa vremii, era descris ca un politician integru, fără legături cu afaceri dubioase, însă avea procese care îi aduceau beneficii materiale. Critica a venit din partea presei conservatoare, care a subliniat influența sa politică asupra autorităților locale.
La alegerile din februarie 1911, popularitatea lui Savinescu a scăzut, obținând doar 168 de voturi. Cu toate acestea, el a continuat să activeze în Clubul Național Liberal din Botoșani și a fost ales în comitetul acestuia. La alegerile din martie 1913, el a fost vârful liberalilor botoșăneni. De asemenea, a exprimat sprijin pentru reformele liberale într-o telegramă adresată Congresului Liberal.
Pe 14 februarie 1912, Savinescu a fost ales decan al Baroului de avocați, o funcție pe care a deținut-o mulți ani. De la sfârșitul lui 1913, cariera sa politică a cunoscut o creștere rapidă, fiind numit primar în ianuarie 1914, în urma dizolvării consiliilor comunale. În aceeași lună, el a inițiat măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor din oraș.
După preluarea primăriei, Savinescu a început să rezolve problemele orașului, inclusiv îmbunătățirea curățeniei, stării străzilor și organizarea piețelor. Un aspect important al mandatului său a fost problema pâinii, unde a numit o comisie pentru a studia producția și prețurile, luând măsuri pentru a asigura aprovizionarea orașului cu pâine.
Sub conducerea sa, două porțiuni de teren au fost acordate Ministerului de Război pentru construcția unor cazărmi, iar el a participat activ la recepția instalării electrice a orașului. De asemenea, a fost un susținător al culturii, având un rol central în înființarea Teatrului „Mihai Eminescu”.
În martie 1917, Savinescu a fost numit prefect al județului Botoșani, continuând să lucreze la dezvoltarea regiunii. Lupta pentru construcția unei linii ferate Hârlău-Botoșani era un obiectiv important, având potențialul de a readuce orașul pe harta principalelor centre economice ale Moldovei.