Planul Uniunii Sovietice de a invada România, documentat în Dosarul Revoluției

Dosarul Revoluției a fost recent retrimis de Înalta Curte de Casație și Justiție la Parchetul Militar pentru judecare, inclusiv o parte mai puțin discutată: intenția Uniunii Sovietice de a invada România pe 23 decembrie 1989, momentul prăbușirii regimului Ceausescu și preluarea puterii de către Ion Iliescu.

Generalul Cătălin Ranco-Pitu, fost procuror general al Parchetului Militar, a condus ancheta care i-a trimis în fața instanței pe Ion Iliescu, Gelu Voican-Voiculescu și generalul Iosif Ruș pentru crime împotriva umanității. Acesta susține că are dovezi clare ale infracțiunilor de trădare comise de cei trei, dar și de alții care au preluat puterea în ziua de 22 decembrie 1989, după fuga lui Ceaușescu.

Conform declarațiilor lui Ranco-Pitu, Ion Iliescu și cei mai mulți dintre cei care au venit la conducere aveau legături cu KGB și GRU, serviciile de informații rusești. Criza a fost determinată de vizita lui Iliescu la Ambasada Uniunii Sovietice, unde a asigurat că România nu va ieși din sfera de influență a Moscovei, solicitând astfel ajutor militar.

Fostul procuror afirmă că întreaga violență de după 22 decembrie a fost o diversiune orchestrată de Armata Română, printr-o unitate specială dedicată acestor tipuri de operațiuni. Iliescu a aprobat această strategie, care a fost difuzată prin televiziunea națională, având drept scop crearea unui false învinuiri asupra așa-numitelor grupuri teroriste.

Generalul Ranco-Pitu subliniază că, atunci când Iliescu solicita intervenția rusă, el era conștient că nu existau teroriști și că frica generată în rândul populației și militarylor era fără fundament real. Cu toate acestea, Iliescu a cerut întăriri rusești pentru a combate o amenințare inexistentă.

După audierea mai multor martori și examinarea jurnalele operațiunilor unităților militare, generalul Ranco-Pitu susține că planul de invazie a României de către ruși, similar cu cel din Cehoslovacia din 1968, era foarte serios. Rusii erau deja concentrați la granița de Est, cu unități blindate, iar planul prevedea inclusiv desanturi aeriene pentru ocuparea rapidă a aerodromurilor militare românești.