Școala Gimnazială „Sfânta Maria” din municipiul Botoșani reușește de aproape două decenii să integreze cu succes copii cu cerințe educaționale speciale (CES), oferindu-le șanse reale de educație și acceptare. Unitatea este un model de empatie și implicare pentru comunitate, arată %source%, în contextul în care în România peste 100.000 de copii cu CES se confruntă cu numeroase provocări în sistemul de învățământ.
👉 Istoricul și rolul integrator al școlii „Sfânta Maria”
Școala „Sfânta Maria”, cunoscută și ca Școala nr. 16, a fost înființată în 1989 pentru cartierele muncitorești din marginea municipiului Botoșani. Deși a fost aproape de a-și pierde personalitatea juridică în 2014, intervenția părinților și noile metode aplicate au transformat-o într-un centru integrator important pentru copii cu autism, sindrom Down sau alte probleme de integrare. Acești copii sunt primiți chiar dacă nu fac parte din circumscripția școlară, iar eforturile profesorilor au fost recunoscute prin creșterea nivelului de empatie în rândul elevilor obișnuiți.
Directorul Carmen Bădărău subliniază că școala a mers pe principiul umanității, depășind limita legală a numărului de elevi cu CES în clase: „Hai să facem un bine și noi, umanitar vorbind, acestor părinți. Să le dăm o șansă în primul rând copiilor și apoi și părinților să nu se simtă marginalizați.”
👉 Metodele de predare adaptată și solidaritatea elevilor
Elevii cu cerințe educaționale speciale beneficiază de o predare adaptată nevoilor lor, în timp ce copiii tipici învață să fie solidari și să le ofere sprijin concret. Relațiile dintre elevi sunt caracterizate prin respect și susținere: „La sfârșitul orelor să vedeți cum copiii aceștia tipici îi ajută pe copiii cu cerințe educaționale speciale. Cum le pun în ghiozdan lucrurile și îi ajută să poată pleca împreună acasă. Este o lecție a umanității”, afirmă directorul școlii.
Un exemplu elocvent este experiența lui Andrei, un tânăr cu sindrom Down și fost elev al școlii, care a fost acceptat cu drag de colegi. Tatăl său, Dan Pălimaru, povestește: „Colegii îl îndrăgeau, nu am avut reclamaţii. Din contră, veneau copii şi-l luau de acasă la şcoală.”
