Cosmarul inundațiilor din nordul Moldovei: Localnicii din Baranca se tem pentru viețile lor
Cosmarul inundațiilor din nordul Moldovei: Localnicii din Baranca se tem pentru viețile lor
Sute de locuitori din satul Baranca, comuna Hudesti, situat pe malurile Prutului, trăiesc cu frica în sân de fiecare dată când ploile abundente se abat asupra regiunii. Eroziunea continuă a malurilor, accelerată de condițiile meteorologice nefavorabile, a dus la o stare de neliniște profundă în comunitate, unde oamenii se tem să nu își piardă casele în viituri.
Regiunea este anual predispusă inundațiilor, iar în urma recentelor evenimente din sudul Moldovei, locuitorii din Botoșani sunt cu bagajele la ușă, pregătiți pentru ce e mai rău. Prutul a devenit un adevărat dușman pentru oamenii din Baranca, având în vedere că în ultimii 15 ani s-au înregistrat numeroase daune severe din cauza inundațiilor, iar terenurile agricole sunt înghițite de ape.
Primarul din Hudesti, Viorel Atomei, a descris cum, în medie, Prutul „macină” anual patru hectare de teren, iar unul dintre cele mai devastatoare momente a fost în 2008, când satul a fost lăsat efectiv distrus. Eroziunea a început în 1975 ca urmare a unor lucrări realizate în timpul Uniunii Sovietice, iar din acel moment, lucrurile au degenerat.
„Noi, fiind copiii URSS-ului, nu ne-au dat voie să facem acele amenajări”, a afirmat edilul. Localnicii susțin că satul s-a mutat de trei ori din cauza viiturilor, iar cei mai vârstnici își amintesc de momentele de panică trăite în fața apelor care se apropie.
Oamenii se pregătesc pentru ploile abundente: împăresc animale, își pun actele și bani într-o pungă, iar somnul devine un lux atunci când ploaia se intensifică. În acest context, temerile sunt accentuate și de avertizările meteorologilor, care au emis un cod galben de ploi și riscuri de inundații pe raul Prut.
Localnicii din Baranca, majoritatea agricultori săraci, își văd agoniseala distrusă an de an. Cu fiecare ploaie, primesc vestea că strămoșii lor, care au muncit din greu pentru fiecare bucată de pământ, vor lăsa moștenire nu terenuri, ci o realitate marcată de insecuritate și pericol.
„Ce să lași bre, dacă i-a tot Prutul?”, se întreabă moș Luca, un bătrân care a supraviețuit multor inundații. Localnicii sunt traumatizați nu doar de intemperii, ci și de lentoarea reacției autorităților, care nu oferă soluții concrete pentru a proteja malurile de eroziune. În prezent, oamenii așteaptă ajutor de la Dumnezeu, simțind că în fața naturii și a incompetenței, singura salvare rămâne credința.
