Decizia CCR: Excluderea firmelor din licitații pe baza unei anchete penale este neconstituțională

Curtea Constituțională a României a stabilit, miercuri, că excluderea unui operator economic din procedurile de achiziție publică doar din cauza unei anchete penale, fără a exista o condamnare definitivă, este neconstituțională. Judecătorii au subliniat că această măsură contravine prezumției de nevinovăție și drepturilor fundamentale stipulate în Constituție, conform unui comunicat de presă.

👉 Motivarea Curții Constituționale privind articolul 81 din Legea nr. 100/2016

Decizia se referă la articolul 81 alineatul (4) din Legea nr. 100/2016, care reglementează concesiunile de lucrări și servicii. Conform CCR, textul de lege permitea eliminarea automată a unei firme din atribuirea contractelor, strict pe baza existenței unei investigații penale, tratând astfel o simplă suspiciune ca pe o vinovăție, fără o decizie finală a instanței.

Judecătorii au remarcat că, prin această abordare, operatorul economic putea fi sancționat înainte ca justiția să decidă asupra legalității comportamentului său, ceea ce încalcă principiul egalității în drepturi. Aceasta se datorează tratamentului diferit al firmelor aflate în situații similare, fără un criteriu obiectiv.

👉 Analiza CCR în contextul legislației europene

Curtea a accentuat că excluderea automată a firmelor fără o analiză individuală a contextului și a gravității faptelor este disproporționată și lipsește de un temei obiectiv. De asemenea, CCR a observat că prevederile declarate neconstituționale sunt similare cu cele din Legea achizițiilor publice, care au fost anulate printr-o decizie din 2018, atunci când instanța a stabilit că statul nu poate exclude companii doar pe baza unei anchete penale fără o hotărâre definitivă.

CCR a subliniat că argumentele prezentate se aplică și contractelor de concesiune, având aceleași efecte asupra firmelor. De asemenea, Curtea a observat că reglementările din România depășesc cadrul stabilit de Directiva 2014/23/UE, care permite excluderea obligatorie doar în cazul unei condamnări definitive, în timp ce alte situații necesită evaluări clare și motivate.