Scheletul adolescentei "Mariuta" expus la Muzeul de Arheologie din Saveni atrage atenția cercetătorilor
Situat în colțul nordic al României, Muzeul de Arheologie de la Saveni găzduiește unul dintre cele mai bine conservate schelete din perioada migrărilor pe teritoriul României. Acest schelet, vechi de 1700 de ani, aparține unei adolescente și a fost descoperit într-un vechi cimitir. Conform publicației Adevarul.ro, această descoperire stârnește numeroase întrebări.
Muzeul auspică unele dintre cele mai prețioase artefacte arheologice, într-o clădire restaurată complet, fost han medieval. Chiar dacă este micuț și puțin cunoscut la nivel național, muzeul oferă un veritabil deliciu cultural și istoric pentru toți vizitatorii, dar mai ales pentru cei mai tineri.
Printre diversele exponate, cum ar fi fildeși de mamut sau unelte preistorice, vedeta muzeului este însă "Mariuta". Acest schelet extraordinar a fost descoperit în anii '60, în punctul "La Movilita" din zona Hanesti. Comunitatea din care provenea "Mariuta" are o istorie de aproximativ 6000 de ani, cu diverse tipuri de morminte, inclusiv de inhumare și incinerare.
Emil Caranica, muzeograf la Saveni, precizează: "A fost păstrată <>, adică exact cum a fost descoperită, cu tot inventarul găsit alături." Scheletul este expus într-o vitrină specială, la nivelul solului.
Cercetările arată că "Mariuta" avea între 14 și 16 ani, 1.5 metri înălțime și o dentiție perfectă, fără semne de boli sau infirmități. Cauza morții rămâne necunoscută, deși ipotezele includ sacrificiul într-o perioadă de restriște sau o boală cu evoluție rapidă.
Inventarul bogat al mormântului sugerează un statut social important. Alături de schelet au fost găsite vase de ofrandă și două fibule, semne ale unei practici religioase complexe. "Era înconjurată de vase cu ofrande. Probabil o practică care indica credința în viața de după moarte", adaugă Caranica.
"Mariuta" făcea parte din cultura Santana de Mureș-Cerneahov, caracteristică secolului al IV-lea. Populațiile acestei culturi, incluzând goti, daci și sarmati, trăiau împreună, formând comunități agricole și mestesugărești prospere.
Studiile arheologice semnalează biritualismul acestei culturi: mormintele de incinerare sunt atribuite dacilor, iar cele de inhumare sarmatilor. "Mariuta" încorporează misterul acestei sinteze etnice și culturale.
Emil Caranica subliniază: "Fata asta care a trăit acum 1700 de ani este una dintre multele etape și legături care au contribuit la etnogeneză. Se poate spune că și ea este strămoasa noastră."
Povestea tragicului destin al "Mariutei" este cunoscută de localnici, care o consideră o figură maternă a moldovenilor din zonă.
