Refugiați polonezi și contribuția lor în Botoșani
În perioada revoluțiilor din secolul XIX, în special cele poloneză din 1830-1831, ungară din 1848 și poloneză din 1862-1863, mulți refugiați și-au găsit adăpost în casele boierilor moldoveni, în especial în localități precum Mihaileni, Dorohoi, Roman și Botoșani. Ludovic Daus subliniază în scrierile sale despre aceste evenimente cât de generoase au fost comunitățile locale în a oferi sprijin acestor soldați ai libertății, care erau considerați adversari ai Rusiei.
Daus menționează că autoritățile din acea vreme făceau tot posibilul să ignore existența acestor refugiați, iar simpatia generală către aceștia era palpabilă în Principatele Unite. Unii dintre acești refugiați au decis să rămână în Botoșani până la sfârșitul vieții lor, în timp ce alții au plecat spre alte colțuri, dispărând fără urmă.
Un necrolog publicat în ziarul "Dimineața" pe 8 februarie 1924 anunță decesul inginerului Alfred Daus, un om de știință născut în 1845 în Boemia. Alfod Daus a studiat la Praga și a participat la primele mișcări pentru eliberarea Poloniei. După ce armatele poloneze au fost înfrânte, a găsit refugiu în România, stabilindu-se în Botoșani, unde a activat timp de 40 de ani ca inginer județean. Acesta a avut o viață personală agitată, căsătorindu-se cu o rudă a lui Costache Negri, dar a trăit în final la Chișinău.
Alfred Daus a fost o figură controversată; în timp ce era respectat la Chișinău, la Botoșani a fost contestat din cauza unor situații complicate care au induc foarte multe întrebări. O persoană din Botoșani, care semna A.V.B., a cerut actul de naturalizare al lui Daus, menționând că acesta a fost implicat în insurecția din 1863 sub pseudonimul Alfred Busec. Informațiile din biografiile disponibile confirmă acest fapt.
Daus a fost protejat de influente familii locale și, prin diverse manevre politice, a reușit să obțină un loc de muncă ca inginer. Într-o scriere din "Adevărul" din 13 iunie 1896, autorul articolului oferă o viziune subiectivă, dar este clar că Alfred Daus a avut o viață plină de provocări și merite care să-l ajute să avanseze în societate.
Fiul său, Ludovic Daus, un scriitor și senator, a fost numit în 1924 director al Teatrului Național din Chișinău, continuând astfel tradiția de implicare în viața culturală a României. Este de remarcat că familia Daus nu și-a ascuns proveniența, iar Ludovic a descris în detaliu complicata istorie familială legată de numele său, subliniind cum Alfred Daus s-a ascuns de poliția austriacă și a luptat împotriva ocupanților.
Deși Ludovic Daus a ajuns la Chișinău după o perioada tumultoasă în care a căutat adăpost, activitatea sa nu s-a limitat la teatrul național, reprezentând o parte importantă a patrimoniului cultural românesc. Acești refugiați polonezi nu doar că au găsit un refugiu în Moldova, dar și contribuții semnificative la viața socială și culturală a regiunii.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
