Miriam Bercovici, supraviețuitoare a deportărilor din Transnistria și pionieră în medicina pediatrică românească, a murit la 102 ani

Miriam Bercovici, supraviețuitoare a deportărilor din Transnistria și pionieră în medicina pediatrică românească, a murit la 102 ani

Miriam Bercovici, cunoscută pentru rolul său de supraviețuitoare a deportărilor din Transnistria și pentru aportul său în domeniul medicinei pediatrice din România, a încetat din viață pe 16 iunie, la vârsta de 102 ani. Anunțul privind decesul său a fost făcut de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel" și potrivit sursei, monitorulbt.ro, au fost publicate și imagini cu ea, adolescentă, în curtea liceului "Carmen Sylva" din Botoșani.

Originea sa era din Botoșani, iar povestea vieții sale este considerată plină de curaj, suferință și demnitate. Născută într-o familie evreiască din nordul Moldovei, Miriam a fost deportată în 1941 din Câmpulung Moldovenesc în Transnistria. În acea perioadă, ea a ținut un jurnal de ghetou, care astăzi poate fi ascultat în format audio pe platforma AudioTribe.

Potrivit notează monitorulbt.ro, deportarea în masă a evreilor din Basarabia, Bucovina, Herta și Dorohoi a început pe 9 octombrie 1941, la ordinul lui Ion Antonescu, pe atunci conducătorul și mareșalul României, zilele fiind comemorate astăzi ca Ziua Holocaustului din România. În acea perioadă, Miriam avea 18 ani, iar sora ei, Sylvia, avea 13 ani. Cei doi împreună cu familia lor au fost deportați de pe teritoriul Bucovinei, deși aceasta nu fusese încă ocupată de sovietici, iar motivul deportării era acela de a pedepsi evreii pentru colaborare, deși în acea zonă nu exista un astfel de motiv.

Ea povestește cum a fost nevoită să meargă trei kilometri pe jos printre urile și injuriile localnicilor: „Jidanii la Palestina!” – aceasta a fost expresia pe care a auzit-o adesea, descriind începutul deportării sale. În ghettoul de la Moghilev, deportații au murit de dizenterie și foame, iar pentru familia sa, decizia tatălui a fost să plece spre România pentru a supraviețui. Mirjam își amintește cu durere de momentul în care un soldat german i-a oferit o șansă de salvare, alegând între alte ghetouri, și cum au ajuns în Giurin, un ghetou mai „blând”, unde viața a fost mai suportabilă.

În interviul citat de monitorulbt.ro, Miriam povestește despre modul în care a supraviețuit prin troc cu localnicii și prin ajutorul banilor trimiși de familie din România. Ea a reușit să-i părăsească pe toți în aprilie 1944, acum mergând singură spre România, pe jos și cu trenul, ajungând la bunicii ei din Botoșani, unde l-a întâlnit pe tatăl său, care plecase mai devreme din ghetou.

După război, Miriam Bercovici și-a dedicat viața medicinei. A absolvit liceul în regim accelerat și a fost printre primele absolvente ale facultății de medicină în perioada postbelică din România. În 1959, a făcut primul gărda din istoria secției de pediatrie a Spitalului Fundeni, unde a urcat trepte importante în carieră, inclusiv conducerea secției de oncopediatrie până în 1992. La începutul anilor ’60, a fost exclusă din învățământ pentru o acuzație nefondată, dar a continuat să urce în carieră, obținând și titlul de doctor în științe medicale în domeniul oncologiei.

Conform sursei, Miriam a fost implicată timp de 13 ani ca medic la domiciliu pentru persoanele în vârstă din comunitatea evreiască și, pe parcurs, a lucrat și ca medic școlar în cadrul unei instituții private. Sora sa, microbiolog, a contribuit la invenția celebrului vaccin Polidin. Moartea sa marchează sfârșitul unei generații care a trăit cele mai întunecate și luminoase momente ale istoriei secolului XX, noteaza monitorulbt.ro, iar viața sa, discretă, merită cunoscută și povestită mai departe.