Microbuze electrice pentru elevi întârziate în județul Botoșani

Microbuze electrice pentru elevi întârziate în județul Botoșani

În județul Botoșani, microbuzele electrice, promise de conducerea Consiliului Județean, nu au ajuns în școlile din mediul rural, deși livrarea era așteptată încă din luna august. La începutul noului an școlar, elevii din 26 de comune se confruntă cu lipsa transportului modern promis, iar părinții sunt îngrijorați de situație.

Inițial, furnizorul care a câștigat licitația în luna mai a anunțat că microbuzele vor fi livrate în trei tranșe, în lunile august, septembrie și octombrie. Până acum însă, nu a fost livrat niciun vehicul în comunele Albesti, Avrameni, Calarasi, Candesti Cristesti, Cristinesti, Corni, Cosula, George Enescu, Gorbanesti, Hiliseu Horia, Hlipiceni, Leorda, Lozna, Mihalaseni, Roma, Paltinis, Prajeni, Santa Mare, Stauceni, Todireni, Tudora, Ungureni, Vaculesti, Vorniceni și Vorona.

În ciuda întârzierilor, Consiliul Județean Botoșani a demarat o nouă licitație pentru achiziționarea a încă 18 microbuze hibride și 10 electrice. Totuși, primele microbuze pentru care s-au alocat peste 7 milioane de euro încă nu au fost livrate, iar elevii nu beneficiază de transportul promis.

Specificațiile tehnice ale acestor microbuze sunt impresionante - 16 locuri pentru elevi, motor electric de 150 kW, autonomie de 270 de kilometri, aer condiționat, încălzire pe aer, scaune cu centuri de siguranță și rampă de acces pentru persoanele cu dizabilități. Cu toate acestea, aceste dotări rămân o promisiune neîmplinită, iar o problemă majoră este lipsa stațiilor de încărcare.

În județul Botoșani există doar 25 de stații de încărcare, majoritatea fiind concentrate în municipiu, iar în comunele destinate livrării microbuzelor, infrastructura pentru alimentarea vehiculelor electrice este aproape inexistentă.

Această întârziere pune în evidență o problemă și mai gravă - abandonul școlar în creștere în județul Botoșani. Scopul principal al achiziției acestor microbuze era reducerea ratei abandonului școlar, în special în comunitățile rurale, dar fără transport, elevii sunt nevoiți să depună eforturi suplimentare pentru a ajunge la școală, ceea ce agravează situația deja existentă.

Promisiunile autorităților rămân, deocamdată, neîmplinite, iar elevii din mediul rural continuă să fie privați de un transport modern și sigur. Această întârziere scoate în evidență ineficiența autorităților în gestionarea unei probleme urgente legate de accesul la educație.