Valea laptelui și a mierii: un tărâm secret al Moldovei
În nord-estul României, în județul Botoșani, se află un loc cu adevărat special, cunoscut printre localnici drept "Valea laptelui și a mierii". Conform site-ului botosaninews.ro, această regiune nu este doar o metaforă, ci o zonă cu tradiții vechi și peisaje idilice, perfectă pentru cei care iubesc turismul rural și natura autentică.
Drumul spre această vale începe din municipiul Botoșani, pe șoseaua națională către orașul Săveni. La aproximativ 36 de kilometri distanță, înainte de a ajunge în Săveni, se face un drum spre stânga, apoi încă șapte kilometri până în satul Stăbuieni. Potrivit sursei citate, această comunitate are o istorie lungă, fiind locul de unde a început cultura creșterii vacilor de lapte și a procesării laptelui în regiune. De asemenea, Stăbuieni are o tradiție apicolă impresionantă, cu miere peste tot, fapt cunoscut și de turiști.
Notează botosaninews.ro că zona include și lacul Negreni, un iaz artificial de aproximativ 300 de hectare, construit în anii ’70 pentru regularizarea cursului râului Baseului și pentru dezvoltarea unei baze piscicole. Deși a fost făcut de oameni, lacul a devenit un habitat fascinant pentru păsări și pești, fiind un loc ideal pentru relaxare, pescuit și plimbări. Drumul spre lac poate fi dificil, dar localnicii sunt prietenoși și dispuși să ofere indicații.
Vizitatorii pot admira peisaje superbe de pe dealurile din jur, iar zona este perfectă pentru o zi de deconectare de agitația urbană. Malurile acoperite de arbori și golfurile din apropiere facilitează relaxarea și protejează împotriva caniculei. Potrivit noteaza sursa, pescarii autorizati se pot bucura de posibilitatea de a prinde pește în acest loc aparent uitat de lume.
La scurtă distanță, se află și mănăstirea "Sfânta Treime" din Stăbuieni, fondată în 1996, pe un deal înconjurat de livezi, ce oferă o priveliște impresionantă asupra zonei rurale. Peisajul monahal încă în construcție, dar plin de farmec, atrage prin spiritualitate și frumusețe naturală.
Zona are și o veche tradiție legată de albine și miere, numele satului provenind de la cuvântul regional "stiubei", un stup primitiv. În Evul Mediu, regiunea era renumită pentru produsele apicole și pentru meșteșugul creșterii albinelor. În prezent, localnicii păstrează obiceiul, dar prisacile vechi nu mai sunt folosite în același mod, fiind mai mult un obicei de consum pentru gospodării, conform celor relatate de sursa citată.
Pentru cei interesați, această zonă rămâne un adevărat paradis al naturii și al tradițiilor, ideal pentru turiștii care caută experiențe autentice și doresc să păstreze vie moștenirea culturală a Moldovei.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
