Poveste impresionantă: Ioana Calinic și drumul său către absolvirea facultății de design
Ioana Calinic, o tânără de 23 de ani, a reușit să urmeze Facultatea de Design din cadrul Universității de Arte ,,George Enescu" din Iași (UNAGE) datorită sprijinului părintelui Dan Damaschin. Povestea ei este de-a dreptul fascinantă și arată cum sprijinul necondiționat poate schimba complet destinul unui tânăr talentat.
Ioana s-a alăturat grupului ,,Glasul Vieții" în urmă cu mai bine de patru ani, iar vara aceasta a cules roadele absolvirii. Deși obținuse nota 9,50 la examenul de Bacalaureat și avea dorința puternică de a urma studii universitare, tânăra nu și-a imaginat niciodată că va ajunge să facă ceea ce iubește și că va beneficia de atât de mult sprijin.
O mătusă a Ioanei a fost cea care a îndrumat-o să vină la Iași și să îl cunoască pe părintele Dan Damaschin. Ziarul de Iași a relatat această poveste emoționantă: ,,Provin dintr-o familie cu cinci frați. E o situație mai complicată. Mama e profesoară de religie, iar cu tata nu prea ținem legătura. Cumva sunt despărțiți, dar nu legal, pentru că mama, fiind cu religia, nu și-a dorit să se despartă. După ce am terminat liceul, o mătușă de-a mea care mă mai ajuta a văzut la televizor un reportaj cu părintele și a spus că așa aș putea și eu să studiez. Fiind cinci frați și mama având un singur salariu, destul de mic, nu îmi permiteam să vin din Botoșani în Iași să învăț, să stau cu chirie, plus alte cheltuieli... În plus, eram exact în perioada când a început pandemia; voiam să dau la o facultate, dar nu aveam posibilitatea de a mă conecta la internet. Stăteam într-o zonă care era în afara rețelelor de acoperire. Am venit la biserică, la Maternitate, am vorbit cu dumnealui, și exact în ziua respectivă mi-a dat cazarea", a declarat Ioana.
Tânăra are o pasiune pentru design grafic încă din copilărie. ,,A fost un vis de-al meu de mică. Am fost pasionată de frumos. Am desenat de mică, însă am pierdut mare parte din lucrări", a explicat aceasta. După ce a ajuns în Iași, Ioana a fost cazată la unul dintre căminele copiilor de excelență ale Asociației, a primit bani pentru rechizite, mâncare și alte necesități.
Ioana povestește că, de când s-a alăturat Asociației, nu a existat vreo problemă care să nu își găsească o rezolvare. ,,Am fost surprinsă când am ajuns aici de faptul că a fost dispus să mă ajute cu mult mai mult de atât. Mă așteptam să fie vorba doar de mâncare și cazare. Dar, orice aveam nevoie, rechizite sau alte necesități, suport tehnic, planșe, m-a susținut... Sunt oameni calzi. Ca o familie. Am avut și bani de buzunar. De fiecare dată când am avut nevoie de ceva, am mers la el și mi-a oferit sprijin. Nu a existat să refuze", a adăugat aceasta.
În prezent, Ioana face voluntariat alături de părinte, ocupându-se de partea de design grafic, foto și video. ,,Mi-am dorit să ajut, la rândul meu. Nu știu exact dacă mă voi înscrie la master, vreau să continui să ajut în asociație și o să văd cum pot combina munca cu studiul. Vreau să stau pe lângă părinte, să învăț să fiu un om din ce în ce mai bun", ne-a spus aceasta.
Deși a avut o singură restanță în timpul anilor de studenție, din cauza unui laptop prea vechi, Ioana își va susține lucrarea de licență la iarnă. ,,Am susținut toate examenele, mereu am fost la buget, dar îmi dau în februarie licența pentru că abia acum am primit un laptop nou de la părinte. Ideea e că eu la Design am avut nevoie de un laptop foarte performant, și a trebuit să cer ajutorul părintelui. Am avut un laptop mai vechi, care s-a stricat, și în timpul facultății funcționa foarte greu, de aceea am avut și o restanță, pentru că nu țineam pasul cu colegii mei la anumite lucrări practice. Mi-a luat acum părintele un laptop de 1.500 de euro și pot să-mi finalizez lucrarea de licență. Laptopul pentru proiectarea tridimensională e mult mai scump față de laptopurile normale. A trebuit să fie strânsă suma, și apoi a fost luat laptopul", a spus tânăra.
Cu toate acestea, cea mai mare bucurie a Ioanei este liniștea pe care a găsit-o la ,,Glasul Vieții". ,,Din punct de vedere emoțional, acesta este locul în care m-am vindecat, e perioada în care mi-am găsit alinarea. Înainte să ajung aici aveam multe traume, să spunem. Când eram mică chiar mă afectau lipsurile. Vedeam diferența dintre mine și alți copii... Nu am participat la cursul festiv, considerând că nu are rost dacă nu îmi susțin acum licența. Plus că sunt mai apropiată de membrii Asociației decât de colegii de facultate. Mama e foarte mândră de mine acum", a încheiat Ioana.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
