34 de ani de la moartea părintelui Paisie Olaru, mare duhovnic român

34 de ani de la moartea părintelui Paisie Olaru, mare duhovnic român

Pe 18 octombrie, se împlinesc 34 de ani de la trecerea în neființă a părintelui Paisie Olaru, considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ai României, născut în județul Botoșani. Alături de alți mari duhovnici, precum părintele Ilie Cleopa și părintele Dionisie cel Orb de la Colciu, părintele Paisie va fi canonizat în anul 2025, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la obținerea rangului de patriarhie.

Părintele Paisie Olaru a venit pe lume pe 20 iunie 1897, în satul Stroiesti, comuna Lunca-Botoșani, fiind cel mai mic dintre cei cinci copii ai familiei. Tatăl său, Ioan, era pădurar, iar mama, Ecaterina, era casnică. Din păcate, mama sa a decedat în timpul războiului din 1913, iar tatăl său a murit în 1923. La botez, a primit numele Petru, iar în 1921 a intrat în viața monahală la Schitul Cozancea, unde a fost călugărit sub numele de Paisie.

În 1943, a fost hirotonit diacon, iar în 1947 a devenit preot, activând pentru o perioadă ca egumen la schitul de metanie. După aceea, părintele s-a retras la mănăstirea Sihastria, unde a devenit duhovnic pentru întreaga obște, până la sfârșitul vieții. Între anii 1972 și 1985, a dus o viață de sihastru la Schitul Sihla, iar în ultimii cinci ani a locuit în chilia sa de la Sihastria, unde a suferit de o boală, până în noaptea de 18 octombrie 1990.

Moștenirea sa spirituală este una impresionantă, cu volume ce conțin sfaturi și povățuiri duhovnicești, transmise cu multă iubire și răbdare fiilor săi sufletești, călugări și credincioși. În cuvintele părintelui Cleopa, părintele Paisie Olaru era "smerit, tăcut, blând, înțelept la cuvânt, foarte milostiv și iubitor de aproapele". El căuta întotdeauna pacea și îi era milă de suferințele altora.

Astăzi, părintele Paisie Olaru rămâne în memoria comunității ca un duhovnic respectat și iubit, un exemplu de viețuire monahală dedicată salvării sufletelor.