Oamenii de știință au descoperit cea mai mare frică a ploșnițelor
Deși sunt foarte mici, ploșnițele pot fi, poate, cel mai înfricoșător lucru pe care o persoană îl poate întâlni în propria casă. Dar ce anume le este cel mai frică acestor creaturi care sug sânge? Răspunsul, arată cercetările recente, este aparent apa. Conform gizmodo.com, cercetătorii de la Universitatea California, Riverside, au studiat comportamentul ploșnițelor în jurul apei.
👉 Evitarea apei de către ploșnițe
Insectele au evitat suprafețele umede cât mai mult posibil, deși ploșnițele tinere erau mai agile în a face acest lucru. Cercetarea echipei nu doar că aruncă o lumină asupra unuia dintre paraziții cei mai înfricoșători pentru umanitate, dar ar putea ajuta și la îmbunătățirea eforturilor de control al dăunătorilor. „Aceste descoperiri demonstrează că suprafața umedă este intrinsec aversivă pentru ploșnițe, un factor care trebuie luat în considerare în dezvoltarea și aplicarea tacticilor de control bazate pe lichide pentru a preveni ploșnițele să evite suprafețele recent tratate”, au scris cercetătorii în lucrarea lor, publicată în decembrie în Journal of Ethology.
👉 Descoperirea întâmplătoare a aversiunii ploșnițelor față de apă
Asemenea multor descoperiri științifice, această realizare a fost făcută complet din întâmplare. Entomologul Dong-Hwan Choe se pregătea să hrănească ploșnițele pe care le creștea în laboratorul său, când a observat că o mașină de hrănire a început să piardă sânge pe unul dintre vialele coloniei unde sunt păstrate bug-urile. Spre surprinderea sa, ploșnițele din vial au evitat sângele umed. „Sângele scurs îmbiba lent hârtia de pe partea de sus a vialului. Am crezut că ploșnițele vor fi fericite să bea sângele de pe hârtie”, a declarat Choe în cadrul unei declarații de la universitate. „Dar ceea ce am văzut a fost foarte diferit. Ele evitau activ partea de hârtie care devenise umedă cu sânge. Nu se apropiau nici măcar de zonele umede.”
Curios, Choe și echipa sa au îmbibat niște hârtii cu apă, găsind același tipar. Apoi au efectuat experimente mai extinse, înregistrând cu atenție modul în care ploșnițele, tinere și adulte, masculine și feminine, se mișcau în prezența suprafețelor cu sau fără apă. În general, cercetătorii au descoperit că ploșnițele petreceau constant mult mai puțin timp pe suprafețe umede comparativ cu cele uscate. Aproape 90% din timp, ploșnițele se îndepărtau de suprafețele umede înainte de a se apropia de apă. Cu toate acestea, ploșnițele juvenile, sau nymph, erau cu aproximativ 60% mai rapide decât ploșnițele mai în vârstă în a se întoarce de la apă, sugerând că au o aversiune deosebit de puternică față de apă.
👉 Motivațiile biologice ale aversiunii față de apă
Deși aceasta pare să fie prima raportare documentată a fricii ploșnițelor de apă, are sens din punct de vedere intuitiv, spun cercetătorii. Aceste insecte sunt incredibil de plate, iar forța adezivă puternică a apei ar putea amenința să le blocheze spiraclele din abdomen, porii externi care le permit să respire (versiunea lor de plămâni). Cu alte cuvinte, chiar și o cantitate mică de apă ar putea fi suficientă pentru a le îneca ușor.
Ploșnițele au fost aproape eradicate în mijlocul secolului XX, dar au revenit puternic în ultimele decenii. Deși populațiile de ploșnițe s-ar putea să fi stabilizat recent, ele rămân un dăunător persistent în interior. Așadar, este evident important să găsim cea mai eficientă modalitate de a eradica aceste insecte dintr-o casă pentru totdeauna.
Alte cercetări au arătat că ploșnițele au evoluat o rezistență larg răspândită la cele mai utilizate insecticide, subliniind necesitatea unei gestionări mai cuprinzătoare a dăunătorilor care să nu se bazeze exclusiv pe chimicale. Aceste descoperiri indică în continuare că exterminatorii ar trebui să fie deosebit de atenți la modul în care folosesc metodele bazate pe lichide pentru eliminarea acestora, spun cercetătorii. „Dacă insecticidele nu omoară ploșnițele imediat, acestea vor părăsi zonele tratate și se vor dispersa în altă parte”, a spus Choe. La sfârșitul zilei, este reconfortant să știm că chiar și coșmarurile noastre din viața reală au propriile temeri de care trebuie să se îngrijoreze.