Victoria Berbecar a fost o învățătoare și preoteasă din județul Bistrița Năsăud, recunoscută pentru contribuția sa la conservarea și promovarea tradițiilor textile din Maramureș. Potrivit biografiei sale, ea a susținut meșteșugul țesutului de covoare cu tehnici tradiționale, aducând această artă în atenția publicului internațional prin expoziții importante.
👉 Formarea și activitatea didactică a Victoriei Berbecar
Victoria Berbecar s-a născut în satul Ciceu Mihăiești din comuna Petru Rareș, în județul Bistrița Năsăud. A absolvit Institutul Pedagogic Baia Mare în 1972, Facultatea de Filologie, iar în 1981 a obținut o nouă diplomă la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, specializându-se în Limba română și Limba franceză. Din 1971, a activat ca profesoară în diverse școli, iar între 1991 și 1998 a fost directoarea Școlii Generale de Arte și Meserii din Botiza.
După ce s-a stabilit în Botiza în 1974, Berbecar a descoperit tradiția locală a țesutului covoarelor și a contribuit semnificativ la revitalizarea tehnicii „în ciur” și a vopsitului cu plante naturale. Această redescoperire a tradiției a reprezentat o legătură puternică între activitatea didactică și cea artistică, prin care a susținut meșteșugul local.
👉 Participări la expoziții și recunoaștere internațională
În 2011, Victoria Berbecar a colaborat cu artistul vizual Mircea Cantor pentru expoziția „Covorul zburător”, o colecție ce a inclus covoare tradiționale maramureșene și lucrări conceptuale manual țesute, intitulată „Avioane (de război) și Îngeri”. Expoziția a fost susținută de Institutul Cultural Român (ICR) și a fost prezentată la New York și Washington D.C.
De-a lungul a peste 50 de ani de activitate, Berbecar a participat la târguri și expoziții meșteșugărești importante, atât în România, cât și în străinătate, primind numeroase diplome și distincții care atestă valoarea artistică și culturală a creațiilor sale.
