Sfințirea bisericii și muzeului din Ipotești la Memorialul de pe 22 septembrie 1940

"(continuarea textului publicat în „Monitorul de Botoșani” pe data 27.05.2024) Pe la mijlocul lunii octombrie 1939, încă se adunau fonduri pentru Muzeul de la Ipotești și în același scop se țineau diverse manifestări. Colegiul Național „Sf. Sava”, de exemplu, a organizat un ciclu de cinci șezători „închinate lui Eminescu cu nobilul scop de a vărsa eventualele contribuții bănești benevole, «Fondului pentru terminarea lucrărilor de la Ipotești»”. Prima șezătoare fusese organizată sâmbătă, 14 octombrie. Cum arăta o șezătoare în interbelic aflăm dintr-o scurtă descriere, publicată în „Neamul Românesc” (nr. 230 din 18 octombrie 1939, p. 1): „Cuvântul de deschidere a fost rostit de d. C. S. Antonescu, iar restul programului a prezentat: Lui Eminescu, de Vlahuță, Lirica lui M. Eminescu (Prof. N. Crețu), Pastelul în poezia eminesciană, solo de voce, recitări: Mai am un singur dor, Melancolie, Veneția, Ce te legeni codrule. Șezătoarea a fost pregătită de d. prof. C. Dinu”. De abia peste un an, în septembrie 1940, ziarele anunțau „Marea manifestație național-religioasă de la Ipotești”, ocazionată de sfințirea noii biserici și a muzeului Eminescu. Evenimentul s-a produs pe 22 septembrie. Apelând la reportajele din „Universul„ și „Opinia” vom încerca să reconstituim ziua 22 septembrie, în care s-a sfințit biserica și muzeul de la Ipotești, care amintește, într-un fel, de Sărbătoarea de la Putna din 1871, al cărei organizator a fost inclusiv Eminescu. Serbarea de la Ipotești a fost organizată de Comitetul de construire, „în frunte cu d. Prof. Irimescu, fost prefect, și d. Rusu secretar, (…) dimpreună cu parohul bisericii, (…) un număr de maici din mănăstirea Agafton, în frunte cu Arhimandrita Honceriu – stareța mănăstirei Agafton”. „Poarta muzeului, pe unde se intră și la biserică, frumos împodobită cu ghirlande de verdeață și steaguri tricolore, era străjuită de d. Irimescu, care făcea onorurile de gazdă. Până la orele 11, când a început serviciul religios, mulțimea a umplut împrejurimile și a dat, prin prezență, un aspect cu adevărat sărbătoresc evenimentului. Și au venit la Ipotești, nu numai reprezentanții