A trăi alături de animale se crede că are efecte profunde asupra imunității noastre – reducând potențial riscul de alergii, eczeme și chiar afecțiuni autoimune, relatează jurnaliștii de la BBC. De când au emigrat pentru prima dată din Europa Centrală în America de Nord, în secolul al XVIII-lea, amishii au devenit cunoscuți pentru stilul lor de viață unic. Astăzi, ei se bazează pe aceleași practici de creștere a vitelor pentru lapte și de transport cu trăsura trasă de cai, urmate de strămoșii lor timp de secole. Amishii au captivat imaginația scenariștilor de la Hollywood, a realizatorilor de documentare și a sociologilor timp de decenii. Însă, în ultimii 10 ani, modul lor de viață a început să atragă tot mai mult interesul lumii medicale, deoarece par să sfideze o tendință modernă îngrijorătoare. În timp ce ratele afecțiunilor legate de sistemul imunitar care încep în copilărie – cum ar fi astmul, eczema și alergiile – au crescut vertiginos din anii 1960, acest lucru nu s-a întâmplat în cazul amishilor. Motivul oferă perspective revelatoare asupra modului în care funcționează sistemul nostru imunitar – și asupra modului profund în care animalele din viața noastră îl influențează. Pentru a încerca să înțeleagă de ce amishii au rate mai scăzute ale anumitor afecțiuni ale sistemului imunitar, un grup de oameni de știință a petrecut timp, în 2012, într-o comunitate amish din statul Indiana și într-o altă comunitate agricolă cunoscută sub numele de hutteriți, din Dakota de Sud. În ambele cazuri, au prelevat mostre de sânge de la 30 de copii și le-au studiat în detaliu sistemul imunitar. Există multe asemănări între cele două grupuri. La fel ca amishii, hutteriții trăiesc din ceea ce le oferă pământul, au origini europene, sunt expuși minim la poluarea aerului și urmează o dietă săracă în alimente procesate. Cu toate acestea, ratele de astm și alergii în copilărie sunt de patru până la șase ori mai mari în rândul hutteriților decât în rândul amishilor. O diferență între cele două comunități este că, în timp ce hutteriții au adoptat pe deplin tehnologiile agricole industrializate, amishii nu au făcut acest lucru, ceea ce înseamnă că, încă de la o vârstă fragedă, trăiesc în contact apropiat cu animalele și cu multitudinea de microbi pe care acestea îi poartă. „Dacă te uiți la fotografii aeriene realizate cu drona ale așezărilor amish și le compari cu cele ale comunităților hutterite, amishii trăiesc pe fermă, împreună cu animalele, în timp ce hutteriții locuiesc în mici cătune, iar ferma poate fi la câțiva kilometri distanță”, spune Fergus Shanahan, profesor emerit de medicină la University College Cork, Irlanda. În 2016, o echipă de oameni de știință din SUA și Germania a publicat un studiu devenit acum de referință, concluzionând că copiii amish au un risc mai scăzut de alergii datorită modului în care mediul lor influențează sistemul imunitar. În special, cercetătorii au descoperit că, în cazul copiilor amish incluși în studiu, celulele T reglatoare – așa-numitele „regulatory T cells” – erau mai bine calibrate decât la copiii proveniți din medii hutterite. Aceste celule ajută la diminuarea reacțiilor imune anormale. Când cercetătorii au analizat probe de praf colectate din locuințele copiilor amish și hutteriți în căutarea urmelor de bacterii, au găsit dovezi clare că micuții amish erau expuși la un număr mai mare de microbi, cel mai probabil proveniți de la animalele în mijlocul cărora trăiau. În întreaga lume, alți oameni de știință au făcut constatări similare. Un grup de imunologi a raportat că copiii care cresc pe ferme alpine, unde vacile dorm de obicei aproape de stăpâni, par a fi protejați împotriva astmului, febrei fânului și eczemei. Alte cercetări au arătat că riscul unui copil de a dezvolta alergii între vârstele de șapte și nouă ani pare să scadă proporțional cu numărul de animale de companie prezente în locuință în primii ani de viață – un fenomen denumit „efectul mini-fermei”. „Nu este un leac universal, și de fiecare dată când țin o prelegere despre acest subiect, cineva spune: «Ei bine, eu am crescut la fermă și tot am alergii», dar știm că, dacă ai crescut în contact fizic cu animale de fermă, ai aproximativ 50% șanse mai mici de a dezvolta astm sau alergii”, spune Jack Gilbert, profesor la Universitatea din California, San Diego, implicat în studiul despre amish și cofondator al Proiectului American Gut – un proiect care studiază cum stilul de viață ne afectează microbiomul. „Chiar și dacă ai crescut doar cu un câine în casă, ai o reducere a riscului de 13-14%”, adaugă el. Un nou studiu publicat în ianuarie 2025 a descoperit că prezența unui câine în gospodărie ar putea ajuta la prevenirea eczemei la unii copii predispuși genetic la această afecțiune. Într-o analiză care a cuprins aproape 280.000 de persoane, cercetătorii au constatat că, în cazul celor cu un factor de risc cunoscut pentru eczemă – o variantă specifică a unei gene implicate în funcționarea celulelor imune și inflamației, cunoscută sub numele de receptorul interleukinei-7 (IL-7R) – era mai puțin probabil să dezvolte afecțiunea dacă trăiseră cu un câine de familie în primii doi ani de viață. Testele de laborator au confirmat că semnalele moleculare provenite de la câini pot suprima inflamațiile pielii. Totuși, cercetătorii au avertizat că introducerea unui câine în locuință nu ajută neapărat în cazul eczemei deja existente și ar putea chiar înrăutăți simptomele. De la publicarea studiului despre amish, efectul potențial protector al interacțiunii cu animalele în copilărie a stârnit un interes deosebit, New York Times publicând chiar un articol care se întreba dacă animalele de companie sunt noul „probiotic”. Ce se întâmplă, de fapt? Poate că nu e de mirare, având în vedere natura tactilă a oamenilor și plăcerea noastră de a mângâia și alinta animalele de companie, că atunci când trăim cu ele, microbii de pe blana și lăbuțele lor ajung pe pielea noastră – cel puțin temporar. Acest lucru a dus la ipoteza că „microbiomul” nostru ar putea fi colonizat de bacterii provenite de la animalele de companie. Microbiomul este ansamblul vastelor colonii de microbi care trăiesc pe piele, în gură și, cel mai important, în intestin – unde se află o mare parte dintre celulele imunitare ale corpului. Potrivit Nasiei Safdar, profesoară de boli infecțioase la Universitatea din Wisconsin (SUA), această idee a atras interesul industriei alimentelor pentru animale. Ideea ar fi să se dezvolte produse care să stimuleze creșterea bacteriilor benefice la pisici și câini, bacterii care ar putea apoi fi transferate stăpânilor lor, spune ea. „Această abordare a fost atrăgătoare pentru finanțatori, pentru că, în cele din urmă, pe majoritatea dintre noi ne interesează starea de sănătate a oamenilor”, spune Safdar. „Așa că întrebarea este: ce rol pot juca animalele în acest proces?” Safdar spune că ia în considerare desfășurarea unui studiu care ar presupune colectarea de probe fecale atât de la animalele de companie, cât și de la stăpânii lor umani, atunci când aceștia vin la controale veterinare repetate, pentru a vedea dacă, în timp, microbiomul intestinal al celor două specii devine mai asemănător. De asemenea, dorește să vadă dacă poate identifica specii bacteriene similare care ar putea oferi beneficii pentru sănătate. Totuși, alți cercetători consideră că ideea conform căreia microbii proveniți de la câini, pisici sau alte animale non-umane ar putea fi încorporați în microbiomul nostru este discutabilă. „Nu există absolut nicio dovadă în acest sens”, spune Gilbert. „Nu găsim cu adevărat acumulări pe termen lung de bacterii de la câini pe pielea noastră, în gură sau în intestine. Nu se instalează cu adevărat.” Ca răspuns, Safdar afirmă că tot consideră studiul ca fiind foarte valoros, susținând că este plauzibil ca microbii intestinali să fie transferați între animale și oameni. „Merită studiat, mai ales că până acum nu a fost analizat în profunzime”, spune ea. Gilbert crede că animalele de companie joacă un alt rol, diferit, dar la fel de important. Teoria lui este că, deoarece strămoșii noștri îndepărtați au domesticit diverse specii, sistemele noastre imunitare au evoluat să fie stimulate de microbii pe care aceste animale îi poartă. Acești microbi nu rămân în mod permanent în corpul nostru, dar celulele noastre imunitare recunosc semnalele familiare în timp ce aceștia trec prin organism, contribuind astfel la dezvoltarea corectă a sistemului imunitar. „De-a lungul a multe milenii, sistemul imunitar uman s-a obișnuit să întâlnească bacterii de câine, cal și vacă”, spune Gilbert. „Așa că atunci când le detectează, declanșează un răspuns benefic al sistemului imunitar. Știe ce are de făcut”, adaugă el. Studiile au arătat, de asemenea, că persoanele care locuiesc în aceeași casă cu un animal de companie ajung să aibă microbiomuri intestinale mai asemănătoare între ele, iar Gilbert sugerează că animalul acționează, cel mai probabil, ca un vehicul pentru transferul microbilor umani între membrii familiei. În același timp, expunerea regulată la propriii microbi ai animalului stimulează sistemul imunitar al stăpânilor, menținându-l activ și ajutându-l să gestioneze mai bine populațiile bacteriene din intestin și de pe piele – ținând patogenii la distanță și stimulând creșterea bacteriilor benefice. Toate acestea sunt vești bune pentru iubitorii de animale, întrucât cercetările continuă să sugereze că a trăi cu animale de companie de-a lungul vieții poate aduce beneficii sistemului imunitar. După ce a citit studiul despre amish și hutteriți, Shanahan a fost inspirat să desfășoare propria cercetare asupra călătorilor irlandezi – o populație marginalizată care, de obicei, trăiește în spații restrânse, alături de mai multe animale – de la câini și pisici, până la dihori și cai. Shanahan le-a secvențiat microbiomul intestinal și l-a comparat cu cel al unor irlandezi care duc un stil de viață modern, precum și cu microbiomuri secvențiate de la populații indigene din Fiji, Madagascar, Mongolia, Peru și Tanzania, care încă trăiesc într-un mod asemănător strămoșilor noștri vânători-culegători. A descoperit că microbiomul călătorilor irlandezi era mai asemănător cu cel al acestor grupuri indigene. De asemenea, a remarcat că microbiomul lor semăna cu cel al oamenilor din perioada preindustrială, analizat de alte grupuri științifice prin prelevarea de probe fecale antice conservate în peșteri. „Călătorii irlandezi au păstrat un microbiom antic”, spune Shanahan. „Este mult mai asemănător cu ceea ce se observă la triburile din Tanzania, care încă trăiesc ca vânătorii-culegători, sau la călăreții mongoli care locuiesc în iurte, aproape de animale.” Shanahan crede că acest lucru ar putea explica ratele scăzute ale bolilor autoimune în rândul populației de călători irlandezi – afecțiuni precum boala inflamatorie intestinală, boala Crohn, colita ulcerativă, scleroza multiplă și altele, care, asemenea astmului și alergiilor, au devenit din ce în ce mai frecvente în ultimele decenii. „Asta nu înseamnă că starea lor de sănătate este bună”, precizează Shanahan. „Călătorii irlandezi mor mult mai devreme decât populația sedentară. Dar mor din cauze precum alcoolism, sinucidere și accidente – generate de sărăcie, marginalizare și de eroziunea culturii lor. Însă, dacă mergi la un reumatolog irlandez și întrebi dacă a văzut vreodată un călător cu lupus sistemic [o boală autoimună], îți va spune că nu a văzut niciodată.” În prezent, cercetătorii analizează dacă reintroducerea animalelor în viețile noastre, în diverse moduri, ar putea aduce beneficii sănătății pe parcursul întregii vieți. Cercetători de la Universitatea din Arizona (SUA) au explorat dacă oferirea de câini abandonați unor adulți în vârstă ar putea contribui la îmbunătățirea sănătății lor fizice și mentale, prin stimularea sistemului imunitar. Iar rezultatele unui grup de cercetare din Italia, care a creat o fermă educațională unde copii proveniți din familii fără animale de companie puteau mângâia cai sub supraveghere, au sugerat că microbiomul intestinal al copiilor a început să producă mai mulți metaboliți benefici. Gilbert spune că este plauzibil ca aceasta să fie o modalitate de îmbunătățire a imunității în copilărie. „Dacă ești expus la mai multe tipuri de bacterii, îți vei stimula sistemul imunitar în moduri mai variate, ceea ce poate îmbunătăți apoi capacitatea acestuia de a gestiona microbii de pe piele și din intestin,” explică el. „Dar nu ești colonizat de bacteriile animalelor – asta nu se întâmplă.” Cercetătorii subliniază că prezența animalelor de companie pe parcursul vieții poate facilita și alte forme de interacțiune microbiană benefică cu sistemul imunitar. De exemplu, faptul că ai un câine te face mai predispus să ieși la plimbare în mod regulat, observă Liam O’Mahoney, profesor de imunologie la APC Microbiome Ireland, un centru de cercetare dedicat microbiomului din cadrul University College Cork. „Dacă ai un animal de companie, ieși în natură, mergi prin parc,” spune O’Mahoney. „Și făcând asta, ești expus la microbi din parc, din sol, de peste tot – iar toți aceștia pot fi utili.” Articolul original poate fi citit AICI.