Centenarul nașterii lui Mihai Eminescu și transformările aduse în cinstea poetului
Centenarul nașterii lui Mihai Eminescu și transformările aduse în cinstea poetului
În anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, Mihai Eminescu a fost cunoscut în mod special ca poetul oamenilor muncii. Transformările din acea perioadă s-au reflectat și în valorificarea operei lui Eminescu și în cinstea pe care i-au adus-o regimul și comunitatea.
În 1950, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea poetului, comuna Ipotesti, unde Eminescu și-a petrecut copilăria, a fost pregătită, alături de întreaga țară, pentru a-l omagia pe marele poet. Horia Florian scria în acel an că “Ipotestii, satul în care a copilărit poetul, se pregătește și el, odată cu întreaga țară, să cinstească aşa cum se cuvine pe marele făuritor al poeziei noastre din trecut, Mihail Eminescu” ("Clopotul", 1 ianuarie 1950).
Tot în contextul centenarului, S. Weinberg evidenția iubirea și respectul cu care era cinstit poetul de către clasa muncitoare, Partidul și Guvernul țării. Aceasta era percepută ca o ocazie de a pune în lumină adevărată viața și opera lui Eminescu, eliberându-le de interpretările și deformările clasei burghezo-moșierești ("Viata noua", 6 ianuarie 1950).
Un alt aspect al centenarului a fost demolarea casei din Ipotesti, act ce le-a permis autorilor să-și exprime disprețul față de regimul anterior. G. Mărgărit, în articolul său din "Romania liberă", amintea cum casa a fost distrusă din ordinul Mariei Papadopol în anii 1923-24. Oamenii din sat au protestat, însă fără succes, iar în cele din urmă a fost nevoie de un comitet pentru reconstituirea casei.
Cu ocazia centenarului din 1950, casa parintească reconstituită a primit o placă comemorativă, iar festivitățile organizate de Comitetul Național Jubiliar au reunit "peste 1000 de muncitori, elevi, ostași și țărani muncitori din împrejurimi", conform relatărilor presei de atunci ("Romania Libera", 18 ianuarie 1950).
Prin 1953, Gavril Mihai, în vizita sa la Ipotesti, observa că biblioteca și căminul cultural deveniseră puncte de atracție, adunând mulți vizitatori dornici să cunoască locurile pe unde a copilărit Eminescu ("Scânteia", 24 septembrie 1953). Totuși, muzeul conținea prea puține exponate, iar vizitatorii completau informațiile cu date obținute de la Arhivele Statului din Botoșani ("Clopotul", 29 mai 1954).
În anii următori, s-au efectuat lucrări de reparații și amenajări la casa-muzeu, aceasta fiind împodobită cu scrisori, fotografii și obiecte legate de poet. Cu toate acestea, încă rămâneau multe de făcut pentru a onora pe deplin memoria lui Eminescu, așa cum observa un articol din "Steaua" în 1955.
În 1956, un grup de profesori din București a cerut Ministerului Culturii să reconstituie casa lui Eminescu de la Ipotesti și să înființeze un Muzeu Eminescu în incinta acesteia, propunere care sperau să devină rapid realitate.
Astfel, anii '50 au marcat nu doar sărbătorirea centenarului marelui poet, ci și eforturi susținute pentru păstrarea memoriei și valorizarea locurilor legate de viața și opera lui Mihai Eminescu.
(Va urma)
