Astăzi, în prima vineri după Paşte, creștinii ortodocși cinstesc o sărbătoare închinată Maicii Domnului și care amintește de o minune. Izvorul Tămăduirii, sărbătoare închinată Maicii Domnului, pică în fiecare an în vinerea din prima săptămână după Paște și aminteşte creştinilor de o minune săvârşită de Maica Domnului în apropierea Constantinopolului, când i-a descoperit împăratului Leon cel Mare (457-474), înainte de urcarea sa pe tron, un izvor cu apă vindecătoare. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulţi bolnavi de-a lungul timpului. Ajuns împărat, Leon a construit pe acel loc o biserică închinată Fecioarei Maria şi care a primit hramul „Izvorul Tămăduirii”. Apa izvorului l-a vindecat de o boala grea şi pe împăratul Justinian, care a ridicat drept mulţumire o biserica şi mai mare. Biserica există şi astăzi la Istanbul şi păstrează în subsol izvorul cu apa căruia s-au vindecat mulţi bolnavi, şi aici se adună mii de pelerini în fiecare an. De Izvorul Tămăduirii în bisericile botoșănene, dar și din țară are loc slujba de sfinţire a apei. Agheasma este băută dimineaţa, pentru a întări trupul şi sufletul. Izvorului Tămăduirii, spune Biserica, este o preînchipuire a Maicii Domnului, Izvorul cel viu al mântuirii noastre. „Este o sărbătoare importantă pentru noi, creștinii. Ne rugăm, de fiecare dată, pentru sănătate și liniște. Nu a fost dată în care să nu vedem rezultatele rugăciunilor”, a spus o botoșăneancă. În această zi de sărbătoare, preoții săvârșesc slujbe de sfinţire a apei, care poartă numele de „sfințirea mică”. Credincioșii folosesc această apă sfințită pentru a stropi animalele din gospodărie și încăperile din casă, pentru îndepărtarea bolilor și a relelor. Totodată, toate recoltele din câmp sunt stropite cu apă sfințită, astfel încât să fie protejate de grindină. De asemenea, bolnavii beau agheasmă dimineața, pe stomacul gol, spre a se înzdrăveni. În unele zone ale ţării, pe 10 mai, de Izvorul Tămăduirii, se mai practică un anumit ritual. Mai mulți copii se strâng într-o parte a satului și își jură loialitate și prietenie, apoi fac schimb de obiecte sau alimente. De Izvorul Tămăduirii, în prima vineri de după Paște, nu se spală, nu se calcă rufe, nu se coase și nu se fac alte treburi casnice. Se mai spune că toate apele sunt sfințite în această zi, fiind mai zgomotoase și mai zbuciumate. De aceea, bolnavii care se scaldă în această zi se însănătoșesc, iar fântâna săpată de Izvorul Tămăduirii nu va seca niciodată, se menționează în Dicționarul de simboluri și credințe tradiționale românești. În această zi, gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la lucrările agricole. De asemenea, se crede că de Izvorul Tămăduirii poți afla cât mai ai de trăit. Oamenii din mai multe zone ale țării pun o cană sub un nuc sau soc, iar dacă găsesc pământ pe fundul cănii, atunci este semn că sfârşitul este aproape.