Amintiri despre Eminescu și familia Stefanovici

Amintiri despre Eminescu și familia Stefanovici

În cadrul biografiei lui Mihai Eminescu, numele Stefanovici apare de mai multe ori. Ion Sahin, fost coleg cu poetul, menționează în scrisoarea sa către Corneliu Botez că Eminescu a locuit în gazdă la Cernauti, la Dzierszeck, împreună cu doi frați, Alexandru și Constantin Stefanovici. Alexandru era doctor și stabilit la Botoșani, iar Constantin era profesor de matematică în Cernauti, mutându-se ulterior ca pensionar la Viena.

Ion Sahin povestește despre un episod amuzant din perioada în care Eminescu studia la liceu în Cernauti. Cei doi frați Stefanovici voiau să îi vândă poetului o biblie veche, dar după ce acesta a refuzat, au recurs la o stratagemă. Au reușit să îl convingă să doarmă în aceeași cameră cu ei, unde au legat o sfoară de fereastră pentru a-l speria pe Eminescu cu un "duh" al unui călugăr. Constantin a început să îi povestească lui Eminescu despre acest "duh", generând un moment de panică pentru poet, care a promis că va cumpăra cartea.

De menționat este faptul că și Alexandru Stefanovici a trimis lui Corneliu Botez amintiri despre Eminescu, la insistența lui Grigore Goilav. Acesta a subliniat importanța publicării acestor mărturii în volumul omagial dedicat poetului la 20 de ani de la moartea sa.

Unele opinii, precum cea a lui V. Pisoschy, prezentau o viziune diferită, sugerând că altcineva, respectiv I. L. Caragiale, ar putea oferi informații mai interesante despre viața lui Eminescu. Alexandru Stefanovici, născut în satul Taraseni în 1848, a studiat la Cernauti și s-a stabilit la Botoșani în 1872, participând și la Războiul de independență, dar fiind rechemat pentru a îngriji soldații răniți.

Cu toate că nu era cetățean român la acea vreme, în 1886 i s-a recunoscut naționalitatea. A activat ca medic în orașul Botoșani și a fost implicat în ajutorarea victimelor unui incendiu major în 1887. A fost decorat cu mai multe distincții, inclusiv "Steaua României".

Familia doctorului Stefanovici s-a bucurat de atenție și în presa vremii, unde s-au relatat logodnele fiicelor sale. La decesul său, care a avut loc pe 10 martie 1923, familia și prietenii au fost alături de el, iar ceremonia de înmormântare a avut loc pe 13 martie. Eminescu, coleg cu Stefanovici, a fost tratat de acesta în 1887-1888, împreună cu doctorul Isak, un aspect menționat într-o petiție în care se subliniau meritele poetului.

Aceste povești, dar și alte amintiri despre Eminescu și familie, continuă să fie importante pentru cunoașterea patrimoniului cultural românesc.