Niculina Moica și povestea ei ca deținut politic în timpul comunismului

Niculina Moica, o tânără care a devenit deținut politic la doar 15 ani, a fost arestată de Securitate într-un lot care a strâns condamnări totalizând 295 de ani de închisoare. Într-un interviu emoționant, Niculina descrie cum familia ei a fost distrusă de represiunile comuniste. „Familia mea a fost zdrobită la propriu de Securitate”, spune ea, cu o ușoară tremurare în voce. După arestarea sa, tatăl ei a fost, de asemenea, arestat, iar mama a fost nevoită să muncească din greu pentru a supraviețui, fără a ști nimic despre soarta fiicei și a soțului ei.

Niculina a fost detașată de Securitatea din Târgu Mureș și trimisă în penitenciarele Jilava, Botoșani și Arad, unde a întâlnit și alți deținuți anticomuniști. Aceasta își amintește cu durere de începutul calvarului său în 1959, când era elevă în clasa a IX-a la liceu, în Reghin. Ea a povestit cum, împreună cu colegii săi, au înființat o organizație subversivă denumită „Uniunea Tineretului Liber din România”, lucru care a atras atenția autorităților.

„Tatăl meu a muncit o viață întreagă pentru a obține pământ, iar comuniștii l-au confiscat peste noapte. La noi acasă se vorbea frumos despre Rege și despre vremurile de dinainte de război. Am fost crescută în spiritul acestor valori românești autentice”, spune Niculina, subliniind influența pe care părinții săi au avut-o asupra ei.

După ce a fost arestată, Niculina a fost transferată la penitenciarul Botoșani, unde a reușit să comunice cu mama sa pentru prima dată după arestare. „Mama mi-a adus un pachet mic cu mâncare și câteva haine. După aceea, am fost izolată total”, își amintește ea. „Am stat într-o cameră mare, unde frigul era insuportabil și mă simțeam extrem de singură.”

Experiențele sale din închisoare au fost îngrozitoare. A trăit doar cu foarte puțină hrană și, în cele cinci ani de detenție, a avut parte de un regim alimentar extrem de sărăcăcios. „Mâncam un polonic de zeamă chioară și ne aduceau o cană cu apă neagră pe care o numeau «cafea». Foamea era constantă, iar mesele erau întotdeauna insuficiente”, povestește Niculina, explicând cum acele condiții au lăsat-o cu o gastrită dureroasă la eliberare.

Povestea Niculinei Moica este un exemplu puternic al suferințelor îndurate de mulți români în timpul regimului comunist și un apel la memorie pentru a nu uita această parte dureroasă a istoriei.