La 27 de ani, Eduard Florescu e motorul lui FC Botoșani, jucător emblematic pentru clubul lui Valeriu Iftime. Într-un interviu din Belek, în recepția hotelului Bellis, optarul lui Liviu Ciobotariu povestește drama prin care a trecut în urmă cu un an și jumătate, când soția sa a pierdut o sarcină și a fost și ea la un pas de moarte, scrie golazo. Eduard Florescu explică de ce n-a reușit la Craiova, ce planuri de viitor are și vorbește despre visul numit naționala României. – Da, sunt născut la Pitești, într-adevăr, dar n-am avut șansa să joc mai mult acolo. Am fost împrumutat tot de la FC Botoșani în Liga a 2-a la FC Argeș. Cum spui și tu, am apucat să joc doar vreo 16 meciuri. Am mai avut o dată șansa să joc pentru ei, dar nu s-au concretizat discuțiile, nu ne-am pus de acord pentru contract. – Da, am să încerc asta. Oriunde merg, iau familia cu mine. Uite, și acum mi-e greu să stau departe, singur. Mai ales că soția mea abia a născut. E greu să pleci de lângă copil acum, când e la început. Da, a fost un moment foarte greu din viața mea. Cred că unul dintre cele mai dificile. Am trecut cu bine, Dumnezeu a avut grijă de noi și ne-a dat putere. Foarte multe lucruri! Mi-e greu să și vorbesc, erau multe lucruri în capul meu, nu știam ce să fac, nu. Nu, nu! Nu mai vreau să mă gândesc. Adică nu vreau să mă gândesc ce-mi trecea prin cap în momentele alea. Da! Era foarte dureros, am pierdut copilul și eram la un pas să o pierd și pe ea. Vă dați seama prin ce momente am trecut? Cred că în jur de o lună și ceva, pentru că ea a stat foarte mult în spital după acea problemă. Tot prin ajutorul domnului Iftime am ajuns la un doctor foarte bun. Ne-a ajutat mult în acele momente. Încercam! Pentru că asta îmi este meseria. Prin asta ne câștigăm existența, dar îți dai seama că era foarte dificil în momentele alea, să te mai gândești la altceva. Mi-e greu să mă gândesc la asta. Nici nu vreau pentru că m-am pus în situația asta. A fost un moment greu, dar uite că acum suntem fericiți. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit un cadou foarte frumos. S-a derulat puțin în minte acel film, ne-a fost teamă timp de nouă luni. Prin ce trecuse ea, apoi a rămas iar însărcinată. A fost un șoc pentru toată lumea, evident că ne-am gândit să nu cumva să se repete istoria. Dar încă o dată, am avut parte de un medic excepțional, ne-a ajutat foarte mut. Ne-a și dat multe sfaturi. Familia e totul! Îmi iubesc foarte mult familia, sunt totul pentru mine. Sunt și un tip foarte credincios. Nu în extrema cealaltă. Cred în Dumnezeu, așa am fost mereu.