Moartea Maicii Heruvima: o viață dedicată credinței și culturii
Maica Heruvima de la Mănăstirea Petru Vodă, ucenica Părintelui Justin, a trecut la cele veșnice pe 8 noiembrie 1998, în ziua praznicului Sfintilor Arhangheli și îngeri, lăsând în urmă o moștenire de curaj și credință. În spatele numelui său de înger se ascunde o poveste deosebită, puțin cunoscută de cei din jur.
Originară din Botoșani, Maica Heruvima a fost elevă a Liceului Pedagogic și a fost o studentă dedicată. A cunoscut, în special, zile fierbinți după Revoluție, în 1990, când s-a implicat activ în mișcările pentru drepturile studențești alături de colegii săi, printre care se numără Horatiu Decuble și Iulian Doroftei. Atunci, a purtat cu mândrie stigmatul de „golanca” a Pieței Universității, un simbol al curajului în fața dictaturii.
În perioada studenției, a tradus fragmente din lucrările lui Czesław Miłosz, contribuind la revista „Litera”, unde colegii ei din facultate, precum Svetlana Mihaela Tănase, și-au adus aportul. După ani de muncă asiduă, a câștigat o bursă Soros la Budapesta, unde urma să-și finalizeze studiile de masterat și doctorat. Din păcate, soarta a avut alte planuri pentru ea, iar gravitatea unei boli a determinat-o să se întoarcă acasă.
Încă din tinerețe, Maica Heruvima s-a dovedit a fi o fire excepțională, cu talent în limbi clasice precum greaca și latina, având aspirații de a deveni profesoară. Era cunoscută pentru pasiunea ei pentru literatură și muzică, dar și pentru prietenia cu colegii. De asemenea, era adeptă a explorării spiritualității ortodoxe.
Dupa perioada strans legată de fabricile de carte și academice, a ales să se retragă la Mănăstirea Petru Vodă, unde a continuat să îmbine munca spirituală cu dorința de a contribui la formarea unei comunități educaționale.
Aici, s-a dedicat copiilor orfani, oferind lecții de literatură română, engleză și limbi clasice, demonstrând abnegație și dragoste față de cei din jur.
Maica Heruvima, cunoscută și pentru simțul umorului și deschiderea ei față de oameni, iubea animalele, având toată vremea o pisică alături. De-a lungul anilor, a reușit să își clădească o viață plină de sens, chiar și în fața suferinței provocate de boală. S-a dovedit o luptătoare, sfidând durerea și acceptând cu demnitate încercările vieții.
Viața ei a reprezentat un adevărat pelerinaj spiritual, culminând într-o poruncă de intensitate și reflecție asupra valorilor esențiale ale credinței. Cu toate că a trecut pe lângă această lume, Maica Heruvima va rămâne o lumină călăuzitoare pentru cei ce doresc să descopere adevărata semnificație a iubirii și sacrificiului.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
