Valul extremei drepte în Europa
Update cu 3 luni în urmă
Timp de citire: 4 minute
Articol scris de: Simona Stan
Valul extremei drepte în Europa
Un nou raport publicat pe site-ul digi24.ro analizează impactul ascensiunii extremei drepte în Europa, cu un accent special pe premierul italian Giorgia Meloni. Această situație a generat discuții intense în rândul liberal-democraților europeni care caută soluții pentru a contracara influența partidelor de extrema dreaptă.
În contextul politic actual, unii lideri europeni propun crearea de mecanisme mai puternice de protecție. Aceștia sugerează evitarea colaborării cu partidele de extrema dreaptă, considerând că această strategie ar împiedica acești lideri să dobândească puterea politică. Pe de altă parte, Manfred Weber, președintele Partidului Popular European, a menționat necesitatea cooperării pentru a încuraja moderarea acestor formațiuni.
Cazul Giorgiei Meloni este emblematic pentru această discuție. Aproape toate îngrijorările cu privire la trecutul ei de extremă dreapta au fost alungate atunci când, în 2022, Meloni a preluat guvernarea și a susținut puternic Ucraina. Aceasta a luat măsuri pentru a se distanța de rădăcinile sale fasciste, stabilind relații strânse cu oficialii Uniunii Europene.
Cu toate acestea, analiza sugerează că schimbarea de atitudine a lui Meloni ar putea fi mai mult o tactică politică decât o reală moderare. De la jumătatea anului 2024, s-au conturat semne că Meloni ar putea reveni la pozițiile de dreapta, având în vedere banca de dovezi care arată o inversare a politicilor sale initiale.
Pe lângă reformele interne controversate, precum posibile modificări ale Constituției italiene pentru consolidarea puterii executive, Meloni își adaptează constant discursul și acțiunile pentru a nu provoca reacții adverse de la colegii europeni. În București, dar și în alte colțuri ale Europei, s-a discutat cum, prin colaborarea cu extremele drepte, partidele tradiționale ar putea pierde din influență.
Spre exemplu, în 2023, Meloni a început să conteste direct întreaga viziune de integrare europeană avansată de fondatorii UE, în special la începutul anului 2024, când deținea președinția G-7. Această schimbare de direcție a fost observată îndeosebi în atitudinea sa față de politica externă, unde a început să se distanțeze de pozițiile anterioare favorabile Ucrainei.
Politica de atenuare și de colaborare cu partidele de extrema dreaptă ar putea duce la o situație în care liderii moderati să fie atrași de retorica extremei drepte, creând un cerc vicios care renforcează extremismul în loc să-l diminueze. Observatorii politici subliniază că prin expunerea contradicțiilor din discursurile liderilor de extrema dreaptă, democrații liberali europeni pot juca un rol esențial în protejarea coeziunii europene și a valorilor democratice.
În concluzie, valul extremei drepte care se propagă în Europa necesită o reacție coordonată și bine planificată din partea forțelor proeuropene. Numai prin evidențierea costurilor și riscurilor acțiunilor acestor lideri, liberalii pot încuraja o abordare mai temperată în politica europeană.
