O olandeză de 29 de ani, sănătoasă din punct de vedere fizic, a decis să fie eutanasiată, pentru că - spune ea - nu mai poate lupta cu depresia, autismul și cu tulburarea Borderline. Zoraya ter Beek, care locuiește într-o localitate mică de lângă granița cu Germania, a luat decizia dificilă de a-și pune capăt vieții în mod legal. Cazul ei a stârnit controverse, deoarece moartea asistată pentru persoanele cu boli psihice din Țările de Jos rămâne neobișnuită, deși cifrele sunt în creștere. Zoraya ter Beek a primit aprobarea finală săptămâna trecută pentru moarte asistată, după un proces de trei ani și jumătate în baza unei legi adoptate în Țările de Jos în 2002. Un articol despre cazul ei, publicat în aprilie, a fost preluat de mass-media internațională, stârnind comentarii despre care tânăra spune că i-au provocat o mare suferință. Ea a spus că este de înțeles că astfel de cazuri precum al ei – și problema mai largă dacă moartea asistată ar trebui să fie legală – stârnesc controverse. „Oamenii cred că atunci când ești bolnav mintal nu poți gândi corect, ceea ce este jignitor”, a spus ea pentru The Guardian. „Înțeleg temerile pe care le au unele persoane cu dizabilități cu privire la moartea asistată și grija că oamenii ar putea fi presați să moară. Dar în Țările de Jos, avem această lege de mai bine de 20 de ani. Există reguli foarte stricte și este cu adevărat sigur.” Conform legislației olandeze, pentru a fi eligibilă pentru o moarte asistată, o persoană trebuie să se confrunte cu „suferințe insuportabile, fără perspective de îmbunătățire” , să fie informată și capabilă să ia o astfel de decizie. problemele lui Ter Beek au început din copilărie. Are depresie cronică, anxietate, traumă și tulburare de personalitate. Ea a fost, de asemenea, diagnosticată cu autism. Când și-a întâlnit partenerul, a crezut că relația lor o va vindeca, dar nu a fost așa. Tânăra a început tratamente intensive, inclusiv terapii, medicamente și peste 30 de sesiuni de terapie electroconvulsivă (ECT). „În terapie, am învățat multe despre mine și despre mecanismele de adaptare, dar nu a rezolvat principalele probleme. La începutul tratamentului, începi cu speranță. M-am gândit că o să mă fac bine. Dar cu cât tratamentul durează mai mult, începi să-ți pierzi speranța.” „Știam că nu pot face față felului în care trăiesc acum.” După 10 ani s-a gândit să să-și ia viața, dar moartea violentă prin sinuciderea unui prieten de școală și impactul acesteia asupra familiei fetei au descurajat-o. „Am terminat ECT în august 2020 și, după ce am înțeles că nu mai există tratament, am aplicat pentru moarte asistată în luna decembrie a acelui an. Este un proces lung și complicat. Nu e ca și cum ai cere moarte asistată luni și ești mort până vineri. Am fost mult timp pe o listă de așteptare pentru evaluare, pentru că sunt atât de puțini medici dispuși să se implice în moartea asistată pentru persoanele cu suferință psihică. Apoi trebuie să fii evaluat de o echipă, să ai o a doua opinie despre eligibilitatea ta, iar decizia lor trebuie să fie revizuită de un alt medic independent. În cei trei ani și jumătate, nu am ezitat niciodată în privința deciziei mele. M-am simțit vinovată – am un partener, familie, prieteni și le văd suferința. M-am simțit speriată. Dar sunt hotărâtă să merg până la capăt. Fiecare medic în fiecare etapă a întrebat: „Ești sigură? Te poți opri în orice moment. Partenerul meu a fost în cameră la cele mai multe conversații pentru a mă sprijini, dar i s-a cerut de mai multe ori să plece, astfel încât medicii să fie siguri că vorbesc liber.” Când articolul despre cazul ei – despre care Ter Beek a spus că avea multe inexactități și denaturări – a fost publicat în aprilie, căsuța ei de e-mail a „explodat”. Cele mai multe dintre comentarii au venit din afara Țărilor de Jos, multe din SUA. Ea și-a șters rapid toate conturile de rețele sociale. „Oamenii spuneau: „Nu o face, viața ta este prețioasă”. Știu că e așa. Alții au spus că au un leac, cum ar fi o dietă specială sau medicamente. Unii mi-au spus să-L găsesc pe Isus sau pe Allah sau mi-au spus că voi arde în iad. A fost o furtună totală. Nu am putut face față tuturor acestor comentarii negative”, a povestit tânăra. După ce și-a întâlnit echipa medicală, Ter Beek se așteaptă ca moartea ei să aibă loc în următoarele câteva săptămâni. „Mă simt ușurată. A fost o luptă atât de lungă.” Cazul ei arată că în Occident există o tendință de creștere a sinuciderilor asistate din cauza unor probleme grave de sănătate mintală, o abatere de la cazurile tradiționale în care eutanasia era asociată cu bolile terminale. Procesul de eutanasie al lui Ter Beek a fost planificat cu meticulozitate. Ea va fi sedată de un medic înainte de a-i fi administrat un medicament care îi va opri inima. Iubitul ei îi va fi alături pe toată durata procedurii, care va avea loc pe canapeaua din livingul casei sale. Reflectând la moartea ei iminentă, Zoraya ter Beek a spus că, în ciuda faptului că aceasta a fost alegerea ei, este îngrijorată. „Mi-e puțin frică să mor, pentru că este o necunoscută totală. Nu știm cu adevărat ce urmează... Sau nu e nimic? Aceasta este partea înfricoșătoare”, a spus ea. Țările de Jos au legalizat sinuciderile asistate din 2001 și au înregistrat o creștere semnificativă a cazurilor de eutanasie. În 2022 au fost înregistrate 8.720 de decese prin eutanasie, reprezentând aproximativ 5% din totalul de decese din țară. În februarie, fostul prim-ministru olandez Dries van Agt, în vârstă de 93 de ani, și soția lui au murit prin eutanasie ținându-se de mână. Ter Beek a postat pe X (Twitter) un mesaj prin care își exprimă recunoștința pentru înțelegere și față de cei dispuși să învețe din experiențele ei. De asemenea, a anunțat că își va închide toate conturile de pe rețelele sociale înainte de eutanasierea programată.