Descoperire arheologică fascinantă lângă Ierusalim: mormântul unei femei ascete din secolul V
Update cu 4 luni în urmă
Timp de citire: 4 minute
Articol scris de: Maria Simionescu
Descoperire arheologică fascinantă lângă Ierusalim: mormântul unei femei ascete din secolul V
Arheologii au realizat o importantă descoperire în criptele mănăstirii bizantine de la Khirbat el-Masani, situată la aproximativ 3 km de Orașul Vechi al Ierusalimului. În cadrul săpăturilor, au găsit mormântul unei femei din secolul V, a cărei rămășițe erau înfășurate în lanțuri grele, notează Live Science.
Cercetările au scos la iveală mai multe schelete, inclusiv ale bărbaților, femeilor și copiilor. Inițial, Autoritatea israeliană pentru Antichități a anunțat că osemintele înfășurate în lanțuri îi aparțineau unui bărbat, dar, după analize suplimentare, cercetătorii au descoperit că este vorba de o femeie. "Folosirea lanțurilor de către ascetii bărbați este larg documentată, dar mențiunile despre femei care foloseau lanțurile în același mod sunt foarte rare", a declarat Elisabetta Boaretto, co-autoare a studiului și arheolog la Institutul Științific Weizmann din Israel.
Specialiștii au estimat că vârsta persoanei descoperite se află între 30 și 60 de ani, având în vedere deteriorarea rămășițelor. Ei au analizat peptide din smalțul dentar al persoanei pentru a determina sexul. Conform cercetătorilor, prezenta genei AMELX, specifică cromozomului X, fără nicio urmă a genei AMELY, indică faptul că persoana era femeie.
În perioada în care creștinismul a devenit religia principală a Imperiului Roman, otomanii au început să construiască noi mănăstiri iar practicile de asceză s-au intensificat, calugării renunțând la plăcerile lumești pentru a atinge beatificarea. Așezarea în vârful unui stâlp și purtarea lanțurilor erau obiceiuri obișnuite pentru aceștia.
Boaretto subliniază că, deși mormintele cu rămășițe ale asceticilor înfășurați în lanțuri au fost găsite, identificarea unui astfel de mormânt aparținând unei femei este rară. "Lanțurile erau considerate parte integrantă din identitatea ei ca ascet” a explicat Boaretto, adăugând că înmormântarea femeii a fost un prilej de a-i onora viața de asceză și de a garanta că devotamentul ei va fi recunoscut și dincolo de moarte.
Femeile ascete sunt menționate în scrisori istorice, multe dintre ele provenind din rândul clasei nobiliare. De obicei, acestea urmau căi spirituale mai puțin extreme comparativ cu bărbații, axându-se pe rugăciune, post și meditație. Prin restrângerea mișcărilor fizice, lanțurile ajutau la concentrarea minții și a inimii în căutarea lui Dumnezeu, conform concluziilor arheologilor.
