Arctica, un nou teren de dispută globală
Update cu 4 săptămâni în urmă
Timp de citire: 6 minute
Articol scris de: Andrei Miroslavescu
Arctica, un nou teren de dispută globală
Arctica devine rapid o zonă de intensă competiție pe scena internațională, cu climatologii avertizând că această regiune se încălzește de patru ori mai repede decât alte colțuri ale lumii. Conform informațiilor, acest fenomen are un impact semnificativ asupra ecosistemelor locale, dar și asupra populațiilor indigene. În această context, puterile globale se îndreaptă spre Arctica, unde topirea gheții deschide căi către resurse naturale valoroase, precum mineralele esențiale, petrolul și gazele.
Lupta pentru controlul Arcticii devine din ce în ce mai acerbă între națiuni precum China, Rusia, Statele Unite, Uniunea Europeană și India. De asemenea, BBC menționează că, de cum a preluat funcția de primar al orașului Kirkenes din Norvegia, Magnus Maeland a fost contactat de delegații chineze care își doresc o influență sporită în regiune. "Pentru că vor să fie o superputere polară", a declarat el pentru jurnaliști.
China nu este prima țară care vine în minte când ne gândim la Arctica, dar strategia sa s-a concentrat pe achiziționarea de terenuri și punerea în aplicare a proiectelor de infrastructură, deși se confruntă cu o competiție deschisă din partea altor mari puteri. Beijingul își întărește pretențiile de "stat aproape arctic", în pofida distanței geografice față de regiunile arctice, cum ar fi Harbin, situat la aceeași latitudine cu Veneția, Italia.
Mai mult, topirea gheții deschide noi rute comerciale maritime, reducând timpul de transport dintre Asia și Europa, ceea ce este esențial pentru comerț. În acest sens, China a lansat un plan numit "Drumul Mătăsii Polare", destinat să eficientizeze transporturile maritime în această zonă.
În Kirkenes, orașul care ar putea deveni primul port european pentru vapoarele de containere venite din Asia, directorul portului, Terje Jorgensen, are mari ambiții. El își dorește ca acest port să faciliteze întâlnirea între trei continente: America de Nord, Europa și Asia, fără a vinde terenuri naționale altor puteri străine, în conformitate cu noile reglementări din Norvegia.
Rusia, pe de altă parte, controlează o mare parte din țărmul arctic și colaborează strâns cu China, în ceea ce privește exercițiile militare și recurgând la atragerea de investiții chineze. De asemenea, atât Rusia, cât și China își doresc să își extindă influența în Arctica, având în vedere resursele enorme disponibile acolo, inclusiv gaz natural lichefiat.
Tensiunile internaționale se amplifică, iar Norvegia, care se află la granița cu Rusia, simte efectele acestor schimbări. Colonelul Jorn Kviller atrage atenția asupra incidentelor frecvente de bruiaj GPS și asupra creșterii activităților de spionaj la frontieră. În acest context, ţările NATO sunt în alertă pentru submarinelor rusești și alte nave care navighează în apele Arcticii.
În plus, comunitățile indigene din Arctica, care au fost de mult acolo, se simt neglijate în fața dorințelor marilor puteri. Miyuki Daorana, un activist din Groenlanda, subliniază faptul că aceste națiuni folosesc criza climatică ca pretext pentru a exploata terenurile indigene, un proces pe care ea și alții îl consideră o formă de "colonialism verde".
Cu atâtea interese concurente în Arctica, riscurile de interpretare greșită sau de escaladare a tensiunilor sunt mai mari ca niciodată, în timp ce situația geopolitică devine din ce în ce mai complicată, notează experții. Această dinamică aduce atât oportunități, cât și provocări pentru viitorul regiunii.
