Jurnaliștii de la Time scriu despre eforturile ucrainenilor de a-și aduce înapoi acasă copiii răpiți de ruși. Vladimir Putin nu putea distinge numele copiilor dispăruți care apăreau pe ecranul din fața lui. Erau tipărite cu litere foarte mici, în total 339, fiecare reprezentând un copil răpit din zona de război din Ucraina și, potrivit autorităților de la Kiev, dus cu forța în Rusia. Putin nu fusese niciodată confruntat public cu această listă și nu a arătat vreun interes deosebit pentru a o citi. Era 4 iunie, o zi caldă la Moscova, exact trei ani, trei luni și 11 zile de când Putin ordonase invazia Ucrainei. În acord cu obiceiul de izolare pe care și l-a cultivat în timpul războiului, președintele rus a convocat în acea zi o întâlnire cu consilierii și miniștrii săi prin apel video. Fețele lor serioase apăreau în căsuțe mici pe ecranul său, în timp ce Putin stătea singur la birou. Aveau multe pe ordinea de zi. Cu trei zile înainte, războiul se extinsese pe întreg teritoriul Rusiei, după ce ucrainenii reușiseră să introducă pe furiș o flotă de drone ieftine peste graniță și le folosiseră pentru a ataca mai multe aerodromuri militare, avariind sau distrugând avioane de luptă rusești în valoare de miliarde de dolari. A doua zi, Ucraina și Rusia purtaseră o nouă rundă de negocieri de pace la Istanbul. Acum, Putin voia să afle cum au decurs discuțiile și i-a cerut negociatorului-șef, Vladimir Medinski, să prezinte principalele puncte. La aproximativ două minute de la începutul raportului, Medinski a întins mâna după lista cu copii pe care o primise de la ucraineni la Istanbul. „Acești așa-ziși copii răpiți”, a spus el. „Au fost salvați de soldații noștri, evacuați sub foc.” Răsfoind lista cu nume, a adăugat: „Va trebui să vedem câți dintre ei se află acum la noi.” Putin nu a oferit niciun răspuns, iar întâlnirea a continuat cu alte subiecte. În afara Rusiei, răpirea acestor copii este larg considerată o crimă de război. Pentru Kremlin, nu părea să fie o problemă urgentă. Într-adevăr, în ultimele luni, soarta copiilor a fost împinsă la marginea procesului de pace, amplificând temerile din întreaga Ucraină că aceștia s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată acasă. Cu cât rămân mai mult în Rusia, cu atât va fi mai dificil să fie readuși și reintegrați, pe măsură ce propaganda și îndoctrinarea rusă își fac efectul în timp. Într-un caz, un băiat de 11 ani pe nume Serghei a refuzat să vorbească cu rudele sale din Ucraina după doar câteva luni petrecute în grija unui asistent maternal rus. „I-au spălat complet creierul,” a spus sora lui mai mare, Kseniia Koldin, după ce a reușit să-l aducă înapoi acasă. „L-au convins că Ucraina fusese distrusă, că va muri de foame dacă se întoarce.” De la începutul războiului, aproximativ 1.200 dintre copiii răpiți s-au întors în Ucraina, datorită, în mare parte, eforturilor neobosite ale rudelor și organizațiilor umanitare. Trimișii Ucrainei la Istanbul le-au cerut rușilor să returneze alți 339 de copii, sperând că Kremlinul va vedea în acest gest o modalitate simplă de a construi încredere și de a arăta bunăvoință în cadrul negocierilor de pace. Însă, în total, autoritățile de la Kiev spun că încă 19.546 de copii trebuie aduși înapoi. Un grup independent de cercetători de la Universitatea Yale a petrecut ultimii trei ani monitorizând acești copii prin intermediul presei ruse, bazelor de date publice și postărilor de pe rețelele sociale, identificând peste 8.400 de copii care au fost „relocați sistematic” din Ucraina. Administrația Trump, ca parte a suspendării generale a ajutoarelor externe, a întrerupt finanțarea programului în luna martie; acesta a continuat să funcționeze cu ajutorul donatorilor privați. Într-o declarație publicată la scurt timp după suspendarea ajutorului, Departamentul de Stat al SUA a afirmat că președintele Donald Trump va continua să colaboreze cu Rusia și Ucraina „pentru a se asigura că acei copii sunt aduși acasă.” Totuși, unii diplomați americani au îndemnat Ucraina să nu condiționeze discuțiile pentru încetarea focului de returnarea copiilor. „Nu poți impune condiții dacă vrei să mergi mai departe,” a spus unul dintre ei în primăvară. „Iar Trump vrea să se miște rapid.” Cu toate acestea, în discuțiile purtate cu Trump în ultimele luni, președintele Volodimir Zelenski a adus în mod repetat în discuție problema copiilor dispăruți, la fel cum au făcut-o și legislatorii americani din Congres. Un grup bipartizan de senatori a propus în luna mai o rezoluție prin care se cere returnarea tuturor copiilor ucraineni înainte de finalizarea oricărui acord de pace cu Rusia. „Am vrut să ne asigurăm că face parte din discuții,” spune senatorul Roger Wicker, președintele Comisiei pentru Forțele Armate din Senat, care a co-sponsorizat rezoluția. „Vladimir Putin ar trebui să fie în închisoare alături de ceilalți criminali de război celebri ai istoriei,” mi-a spus Wicker. „Și e rușinos că nu acționăm împotriva lui cu toată fermitatea cuvenită.” Până acum, cea mai puternică presiune asupra lui Putin pentru returnarea copiilor a venit de la Haga. În martie 2023, la aproximativ un an de la invazia rusă, Curtea Penală Internațională a emis un mandat de arestare pe numele lui Putin pentru „transferul ilegal” al copiilor ucraineni în Rusia. În calitate de criminal de război inculpat, Putin riscă să fie arestat ori de câte ori călătorește într-una dintre cele 125 de țări care recunosc jurisdicția CPI, inclusiv toate țările din America de Sud, aproape toate din Europa și aproximativ jumătate din Africa. Unul dintre vechii asociați ai lui Putin de la Moscova a spus că mandatul continuă să-l enerveze pe președintele rus: „Desigur că nu îi este confortabil, ca să spunem blând, să aibă aceste restricții, amenințări cu arestarea și așa mai departe.” Însă s-a obișnuit cu izolarea și nu simte nicio urgență de a răspunde cererilor Ucrainei. „Poate să scuipe pe Haga. Poate că va da copiii înapoi ca parte a unui schimb umanitar. Nu e Stalin. Dar, sincer, nu e o prioritate pentru el.” În mass-media de stat din Rusia, adopția și reeducarea copiilor ucraineni sunt adesea prezentate ca un act de caritate și patriotism. Comisara Kremlinului pentru drepturile copilului, Maria Lvova-Belova, s-a lăudat într-o întâlnire televizată cu Putin, în 2023, că ea însăși a adoptat un adolescent din Ucraina. „Este datorită dumneavoastră,” i-a spus ea lui Putin. (Singura altă oficială rusă inculpată de Curtea Penală Internațională este Lvova-Belova, care se confruntă cu aceleași acuzații de crime de război ca și Putin.) În cadrul discuțiilor recente de la Istanbul, trimișii lui Putin au recunoscut măcar problema copiilor dispăruți și au promis că se vor ocupa de ea. „Vom lucra pe fiecare dintre numele din această listă,” a declarat Medinski, principalul negociator rus, după întâlnirea din 2 iunie. Totuși, nu s-a putut abține să nu ironizeze ucrainenii pentru că cer înapoierea copiilor lor. A comparat efortul cu o scenă din filmul Wag the Dog, în care un producător de la Hollywood ajută Casa Albă să inventeze un război. Producătorul, interpretat de Dustin Hoffman, creează la un moment dat un videoclip fals cu o fetiță alergând printre ruinele unui război inventat. „Dacă vrei să faci oamenii să plângă, arată-le un copil pierdut, ideal cu un pisoi în brațe,” a spus Medinski. „Asta ne arată ei acum.” Dintre toți copiii de pe lista văzută de Putin, poate cel mai bine documentat caz este cel al Margaritei Prokopenko, care avea doar câteva luni când a început invazia rusă. Abandonată la naștere de mama ei, Margarita era cea mai mică dintre câteva zeci de copii care trăiau într-un cămin pentru orfani și copii cu dizabilități din orașul Herson. La începutul lunii martie 2022, trupele ruse au ocupat orașul și au instalat un guvern-marionetă pentru a-l administra. Mulți dintre cei care au opus rezistență deschisă ocupației au fost arestați sau uciși. Un membru al parlamentului rus, Igor Kastiukevici, a sosit în scurt timp de la Moscova pentru a consolida controlul Kremlinului și a început să facă vizite frecvente la orfelinat în acea primăvară. Kastiukevici, care reprezintă partidul politic al lui Putin, sosea adesea însoțit de bărbați înarmați, în uniforme de camuflaj, și aducea mâncare și alte provizii pentru copii, potrivit videoclipurilor postate online. La începutul toamnei, Kastiukevici și alți oficiali ruși au început să ia copiii din orfelinat, spunând că o fac pentru a le asigura siguranța. Margarita, cea mai mică, a fost printre primii. Potrivit anchetatorilor ucraineni, fetița a ajuns în grija unui aliat de prim rang al lui Putin, pe nume Serghei Mironov, o figură proeminentă a elitei conducătoare din Rusia de peste un sfert de secol. În 2010, Mironov era președintele camerei superioare a parlamentului, reprezentând partidul Rusia Justă – unul dintre partidele de opoziție false pe care Kremlinul le folosește pentru a crea iluzia unui sistem politic competitiv. Odată cu începutul invaziei din 2022, Mironov a renunțat la acea farsă și a devenit unul dintre cei mai vocali susținători ai lui Putin și ai războiului. Tiradele lui împotriva Ucrainei s-au remarcat printr-o retorică de o cruzime extremă. „Să distrugem o dată pentru totdeauna toată infrastructura Ucrainei naziste,” a scris el pe site-ul său în octombrie 2022. În aceeași perioadă, Putin a făcut demersuri oficiale pentru a anexa Hersonul și alte trei regiuni de pe linia frontului din Ucraina. Kastiukevici, cel care a coordonat scoaterea copiilor din orfelinat, a devenit apoi reprezentantul Hersonului în parlamentul rus. Rămâne neclar cum anume a ajuns Margarita în grija lui Mironov la Moscova. Însă o investigație realizată de BBC în 2023 a descoperit că soția politicianului, Inna Varlamova, a făcut mai multe călătorii la Herson pentru a o vizita pe fetiță înainte de răpirea acesteia, inclusiv la spitalul unde Margarita a fost tratată de bronșită în timpul ocupației ruse. BBC a obținut documente care arată că, la sosirea ei în Rusia, fetiței i-a fost emis un nou certificat de naștere, în care apărea cu numele Marina Mironova, după numele tatălui adoptiv din Moscova. Mironov nu a negat că a luat fetița în casa sa. Într-o postare pe rețelele sociale, a răspuns reportajului BBC cu vitriolul său caracteristic, numindu-l „o altă isterie falsă” creată de serviciile secrete ucrainene și de „curatorii” lor din Occident. „Au un singur scop în toată această poveste,” a scris el. „Să discrediteze în mod grosolan și personal pe oricine adoptă o poziție patriotică necompromisă.” Contactat de revista TIME prin intermediul purtătoarei sale de cuvânt de la Moscova, Mironov a refuzat să ofere alte comentarii. Nu a răspuns întrebărilor specifice legate de Margarita. Ocupația rusă a Hersonului nu a durat mult. La începutul lunii noiembrie 2022, la aproximativ două luni după ce copiii au fost luați din orfelinatul orașului, forțele ucrainene i-au alungat pe ruși. Zelenski a venit curând să ridice drapelul în fața primăriei. Hersonul și suburbiile sale fuseseră devastate de lupte, o mare parte din infrastructură fiind avariată sau distrusă. „Au tăiat toată energia electrică, toate liniile de comunicație,” a spus președintele în timpul vizitei. „Trebuie să refacem totul cât mai repede posibil.” Starea de spirit a locuitorilor din Herson îl îngrijora pe Zelenski la fel de mult. Aceștia fuseseră supuși la nouă luni de propagandă rusă neîntreruptă, care portretiza guvernul de la Kiev ca pe o bandă de fasciști violenți. Curricula școlară fusese schimbată pentru a transmite același mesaj, iar Zelenski se temea că aceasta și-a făcut efectul. „Sunt șocat de forța acestei informații, de boala pe care o poartă.” Se temea că adolescenții mai mari ar putea fi recrutați în armata rusă sau, cum a spus el, „târâți în războiul împotriva noastră.” În trenul de întoarcere spre Kiev, președintele și echipa sa au lucrat la un set de 10 cerințe pentru încheierea războiului. L-au numit Formula Păcii, iar punctul al patrulea prevedea returnarea tuturor copiilor ucraineni. „Cunoaștem după nume 11.000 de copii care au fost deportați cu forța în Rusia,” a spus el într-un discurs pe 15 noiembrie 2022, la o zi după vizita la Herson. „Printre ei sunt mulți ai căror părinți au fost uciși de atacurile rusești, iar acum sunt ținuți în statul care i-a ucis.” În total, aproximativ 1,6 milioane de copii ucraineni trăiesc acum în părțile din Ucraina ocupate de Rusia. Ei sunt expuși propagandei Kremlinului în școli, prin mass-media de stat și prin programe dedicate „educației patriotice.” Potrivit programului de cercetare de la Yale, coordonat de Școala de Sănătate Publică a universității, copiii selectați pentru transfer în Rusia tind să fie dintre cei mai vulnerabili — cum sunt orfanii care trăiesc în centre de plasament. Cercetătorii au constatat că mulți dintre copii au fost luați din regiunile aflate pe linia frontului și plasați mai întâi în adăposturi temporare, înainte de a fi repartizați unor familii de plasament din Rusia; uneori, transportul s-a făcut cu avioane militare. Pentru Ucraina, pierderea definitivă a acestor copii ar adânci o criză demografică deja iminentă. De la începutul invaziei ruse, populația Ucrainei s-a prăbușit de la aproximativ 41 de milioane de oameni la 32 de milioane, potrivit statisticilor oficiale. Un raport al ONU publicat anul trecut estima că, până la sfârșitul acestui secol, Ucraina va mai avea doar 15 milioane de locuitori. Principalele cauze ale acestui declin vor fi efectele indirecte ale războiului, care a ucis sau rănit sute de mii de bărbați și a determinat milioane de femei și copii să fugă ca refugiați. Toate acestea sporesc sentimentul de urgență pe care ucrainenii îl resimt în legătură cu aducerea copiilor acasă. Anul trecut, Zelenski i-a încredințat această misiune uneia dintre apropiatele sale colaboratoare, Daria Zarivna, care s-a născut și a crescut în Herson, nu departe de orfelinatul golit. Când ne-am întâlnit în martie, mi-a spus că este profund tulburată de cazul Margaritei. Declarațiile tatălui adoptiv al fetiței, din Moscova, arătau clar că aceasta urma să fie crescută într-o atmosferă de ură față de țara ei de origine. „Dacă nu-i aducem pe acești copii înapoi curând,” a spus Zarivna, „sistemul rusesc va reuși să-i întoarcă împotriva noastră.” În decembrie, Zarivna a avut ocazia să spună povestea Margaritei la ONU. Ajunsă în New York, purta cu ea un dosar cu documente legate de caz, inclusiv copii ale certificatului de naștere original al Margaritei și ale celui nou, emis în Rusia. În timp ce revizuia un draft al discursului ei, a primit vestea că Rusia încerca să-i blocheze apariția. „Au folosit toate pârghiile posibile,” spune ea. Delegații ruși au susținut că Zarivna nu avea acreditarea necesară pentru a lua cuvântul în fața camerei. SUA au insistat ca ea să aibă dreptul să vorbească, iar înregistrarea discursului ei a devenit virală în Ucraina în aceeași zi. Însă reacția Rusiei a fost cea care a lăsat cea mai puternică impresie. „Căminul pentru copii din Herson este doar un caz dintre multe,” a spus Zarivna, înainte de a se adresa direct delegației ruse din sală. „Știți exact unde sunt copiii noștri,” le-a spus ea. Reprezentantul Moscovei, un diplomat tânăr pe nume Roman Kașaev, a ridicat privirea de pe birou, a schițat un zâmbet și a început să râdă. Câteva luni mai târziu, Zelenski a sosit la Washington pentru o întâlnire cu Trump în Biroul Oval. Agenda lor era încărcată. Casa Albă dorea ca Zelenski să cedeze drepturile asupra resurselor naturale ale Ucrainei, în special asupra mineralelor rare. Acordul era menit să ofere lui Trump un motiv economic pentru a continua să sprijine Ucraina. Zelenski, la rândul său, voia să discute despre eforturile lui Trump de a negocia cu Putin și despre condițiile pe care Ucraina dorea să le impună în procesul de pace. La începutul întâlnirii din 28 februarie, Zelenski a adus în discuție copiii dispăruți. I-a explicat lui Trump cum rușii le-au schimbat numele și i-au plasat în familii din Rusia. „Vrem să-i aducem înapoi,” a spus Zelenski. „Este un vis, o misiune și un obiectiv important pentru mine.” Câteva minute mai târziu, când Trump a început să răspundă întrebărilor jurnaliștilor, întâlnirea a devenit tensionată, apoi furioasă. Cei doi lideri au ajuns să țipe unul la celălalt, certându-se în legătură cu influența pe care o are Ucraina în negocierile de pace. „Nu aveți atuuri,” i-a spus Trump. „Cu noi începeți să aveți.” După cearta dintre cei doi, Zelenski a fost invitat să părăsească Casa Albă, iar SUA au înghețat tot ajutorul pentru Ucraina, inclusiv cel militar și de informații. Fluxul de asistență a fost reluat abia după 11 martie, când emisari din SUA și Ucraina au purtat discuții în Arabia Saudită. „Ucrainenii au subliniat foarte clar că nu e vorba doar despre încheierea unui război,” le-a spus reporterilor secretarul de stat Marco Rubio, care a condus delegația americană. „Trebuie să-și recupereze prizonierii de război; trebuie să-și recupereze copiii.” Cu toate acestea, Ucraina a acceptat planul american de încetare a focului fără condiții prealabile. În săptămâna următoare, a apărut știrea că guvernul SUA a oprit finanțarea programului de la Yale care urmărea copiii răpiți în Rusia. Aliații Ucrainei din Congresul american au fost revoltați. „Aceste date sunt absolut esențiale pentru eforturile Ucrainei de a-și aduce copiii acasă,” a scris un grup bipartizan de congresmeni americani într-o scrisoare adresată lui Rubio. Vorbind mai târziu presei, Rubio a promis că SUA vor securiza toate datele colectate de cercetătorii de la Yale despre copiii dispăruți și le vor face accesibile altor părți. Dar programul „nu este finanțat,” a spus Rubio. „A fost parte din reducerile operate.” Câteva zile mai târziu, l-am întrebat pe Zelenski ce simte în legătură cu această decizie, iar expresia feței sale reflecta un amestec de tristețe și frustrare. Alegându-și cu grijă cuvintele, mi-a spus că este „regretabil” faptul că Administrația Trump nu susține mai ferm Ucraina în problema copiilor dispăruți. „Cred că vor să arate că sunt la mijloc,” mi-a spus el. „Asta înseamnă că pot susține propunerile Ucrainei sau pe cele ale Rusiei. Asta vor să demonstreze.” Cu toate acestea, la fiecare rundă de negocieri de pace, Zelenski a insistat că Ucraina va continua să ceară returnarea copiilor săi. Chiar și după cearta cu Trump din Biroul Oval, a continuat să aducă subiectul în discuțiile telefonice dintre ei. „Am vorbit despre copii, despre cum îi putem aduce înapoi,” a spus Zelenski în biroul său din Kiev. „Există obstacole foarte mari. Sunt copii care și-au pierdut părinții, dar au o bunică ce îi așteaptă aici.” El refuză să-i considere prizonieri de război, chiar dacă un astfel de statut i-ar putea face eligibili pentru un eventual schimb cu rușii. „Nu poate fi o tranzacție,” spune Zelenski, „pentru că nu trăim într-un alt secol. Nu e ca și cum i-am răscumpăra din sclavie.” În viziunea lui, singura cale de a-i aduce pe copii înapoi este o campanie internațională care să-l forțeze pe Putin să cedeze — fie prin sancțiuni împotriva Rusiei, sprijin militar pentru Ucraina, sau prin acuzații penale, cum sunt cele pe care le are deja Putin la Haga. „Totul se reduce la voința unor lideri care pot, pur și simplu, să pună presiune pe Putin ca să returneze copiii,” spune Zelenski. „Trump este unul dintre ei. Nu există altă cale.” Articolul original poate fi citit AICI: