Muzica stradală a fratelor Ștefănescu răsună în Botoșani
Începând din primăvara acestui an, străzile din Botoșani sunt animate de sunetele chitarelor fraților Eduard și Eusebio Ștefănescu. Deși pentru mulți pietoni muzica lor poate fi o surpriză, foarte puțini știu că cei doi sunt artiști cu experiență, pregătiți pe băncile Liceului de Artă „Ștefan Luchian” din Botoșani.
Cei doi frați sunt gemeni și vin dintr-o familie de artiști. Tatăl lor, Octav Ștefănescu, a fost violonist la „Rapsodiile Botoșanilor” și le-a insuflat dragostea pentru muzică. Eduard își amintește cu emoție de începuturile lor pe stradă: „La început, mi-a fost rușine. Tata ne-a certat și ne-a întrebat de ce am ales Liceul de Muzică, dacă ajungem să cântăm în stradă. El își dorea să ne vadă pe scenă, nu aici”, a declarat el.
Ambii au studiat la Liceul de Arte „Ștefan Luchian”, unde Eduard a învățat să cânte la pian și flaut, iar Eusebio a fost parte a trupei Seism, alături de muzicieni de renume. De-a lungul anilor, frații au participat la diverse evenimente și restaurant din oraș, având ocazia să cânte și în multe alte țări europene precum Danemarca, Portugalia, Grecia, Italia, Cehia și Polonia. „Am colindat toată Europa. Oriunde am mers, am fost bine primiți și apreciați. În unele locuri, chiar și poliția ne punea bani în cutie,” a povestit Eusebio.
Eduard folosește o chitară specială, realizează de către fratele său Eusebio, care a început să învețe să cânte la chitară acum doi ani. Eusebio spune că „griful este original, restul este făcut de mine” și continuă să-l instruiască pe Eduard.
Chiar dacă cântatul pe stradă nu le aduce un venit considerabil, frații reușesc să își întrețină familiile. Fiecare are câte cinci copii și, deși nu cântă zilnic, în zilele în care o fac, câștigă aproximativ 200 de lei pe zi. Totuși, ambii frați sunt dezamăgiți de atitudinea autorităților locale, care le permit să cânte doar în Parcul Mihai Eminescu, un loc unde venitul este mult mai scăzut în comparație cu alte zone aglomerate din Botoșani. „Ne-au spus că ceea ce facem noi este cerșetorie,” a adăugat Eusebio, explicându-le autorităților diferența dintre cerșetorie și muzica stradală.
Înainte de a se dedica complet muzicii stradale, Eusebio a lucrat la o fabrică de ambalaje, dar pandemia l-a lăsat fără loc de muncă. Eduard se ocupă, pe lângă cântat, și cu tatuajele, iar împreună compun atât coveruri, cât și piese originale, inspirate din folclor. În ciuda dificultăților întâmpinate, cei doi frați nu își pierd speranța și continuă să aducă muzica mai aproape de oameni, chiar și din străzile Botoșaniului.
Distribuie aceasta stire pe social media sau mail
