februarie: luna tradițiilor și a schimbărilor

Luna februarie, cea mai scurtă din an, este o perioadă plină de semnificații și tradiții fascinante pentru români. Această lună se leagă de sărbători importante, cum ar fi Ziua Îndrăgostiților și Dragobetele, dar și de numeroase obiceiuri și superstiții care anunță venirea primăverii.

Denominația lunii februarie provine din latinescul „februarius”, care își are originea în termenul „februa”, referitor la o sărbătoare romană legată de purificare. Romanii au inclus această lună în calendar în secolul al VII-lea î.Hr., alături de ianuarie. La început, februarie era ultima lună a anului, însă în 452 î.Hr. a fost mutată între ianuarie și martie. Ulterior, în 46 î.Hr., Iulius Cezar a implementat calendarul iulian, ce a fost folosit până în 1582, când Papa Grigore al XIII-lea a instituit calendarul gregorian, adoptat de România în 1919, odată cu ajustarea datei de 1 aprilie la 14 aprilie.

În folclorul românesc, luna februarie este denumită Faurar, nume asociat meseriașilor fierari care pregătesc uneltele agricole. Caracterul schimbător al lunii se compară adesea cu cel al unui copil – vremea poate să fie caldă și însorită, dar și viscolitoare și mohorâtă. O legendă populară spune că Anul avea 12 fii, fiecare reprezentând o lună. Cel mai mic, Februar, datorită poziției sale, a rămas singurul cu vin, iar fratii săi l-au alungat, făcându-l să plângă și să râdă alternativ, explicând astfel vremea capricioasă a lunii.

Pe 1 februarie se celebrează Trif cel Nebun, protectorul omizilor și insectelor dăunătoare. Această zi este marcată de obiceiul de a stropi livezile cu agheasmă pentru a asigura o recoltă bogată. De asemenea, tradiția Arezanul viilor are loc tot pe 1 februarie, o sărbătoare dedicată viticultorilor, caracterizată prin ritualuri și petreceri.

Ziua Ursului, celebrată pe 2 februarie, reprezintă echivalentul Zilei Marmotei din Statele Unite. Conform tradiției, dacă ursul își vede umbra, iarna va continua încă 40 de zile. Ursul este considerat un animal sacru în tradiția românească, iar în trecut, copii erau ungeți cu grăsime de urs pentru a dobândi forță.

Dragobetele, sărbătorit pe 24 februarie, este echivalentul românesc al Valentine's Day, fiind cunoscut ca ziua iubirii. În mitologia românească, Dragobetele este zeul dragostei, asemănător cu Cupidon și Eros. În această zi, se spune că păsările „se logodesc”, iar tinerii își caută perechea pentru a avea noroc în dragoste pe parcursul anului. Fetele obișnuiau să adune „zăpada zânelor”, pe care o topeau pentru a obține o apă magică utilizată în ritualuri de frumusețe.

Februarie este, de asemenea, considerată o lună favorabilă pentru semănatul plantelor, tăierea lemnului de construcție și vopsirea lânii. Contrastele mari de temperatură reflectă tranziția de la iarnă la primăvară, anticipând sărbătorile ce vor urma.